de Dan Ungureanu
Ungaria și Turcia apar la fel în istoria Europei : sunt două țări formate prin invazia unor popoare nomade. Și ungurii și turcii vin din Asia centrală, sunt popoare de călăreți arcași dormind în corturi de pâslă. Și aici asemănarea se oprește.
Societatea Ungariei medievale se calchiază după cea a Europei de apus, după model german și polonez. Clanurile, sau triburile, cele șapte, Hetumoger, devin familii nobiliare, și dau naștere unei nobilimi feudale numeroase : ca în Polonia, Georgia și Caucazul de nord, nobilii alcătuiesc spre 1 % - 2 %, 3 % din populație. E enorm. Mulți erau Hétszilvalfás nemes, nemeș cu șapte pruni (espresie cunoscută în Transilvania entru cei care erau nobili doar cu numele, pentru că averea lor era atât de „vastă” încât abia încăpeau șapte pruni pe ea). Populația locală din Pannonia, slavi, sunt asimilați, și lent sunt asimilați și iașii iranieni și cumanii turcici și strămoșii secuilor a căror origine nu o știm.
Între bătălia de la Lechfeld, 955, cînd sunt masacrați de germani, și 1526, distrugerea regatului Ungaria, nobilii maghiari au cinci secole de permanent conflict cu regii. După puternicul Matia Corvinul, nobilii îl aduc pe slabul Vațlav. Și sunt foarte fericiți magnații că au un rege slab, până când îngâmfarea lor e distrusă la Mohacs.
La turci, în schimb, nici o păstrare a vechilor clanuri sau triburi. Turcii se contopesc repede cu populația locală pe care o convertesc cu forța la islam. Un crud comerț cu sclavi și sclave, și devșirme, amestecă imens populația. Grosso modo, turcii otomani sunt sclavii sultanului, care are asupra lor drept de viață și moarte. Pe lângă spahiii turci, otomanii mai au o armată, ienicerii, copii ai popoarelor supuse, răpiți cu violarea deplină a Coranului. Devșirme, răpirea de copii ai sârbilor, bulgarilor și românilor creștini, creșterea lor la serai, transformarea lor în soldați supuși ai sultanului, e modul în care se creează armata ienicerilor.
Nevestele sunt și ele sclave, cumpărate pe bani. Primul mare vizir de origine creștină Mahmud Anghelovici, greco-turc, e pus mare vizir la trei ani după cucerirea Țarigradului, și e urmat de o listă de zeci de mari viziri sârbi, albanezi, greci, cerchezi și abhazi și abasgi. Azi makbul (favorit) mîine maktul (executat). Conducerea imperiului otoman e una plină de intrigi și răsturnări. Înșiși sultanii sunt răsturnați adesea, uciși și înlocuiți ; e inexplicabil cum sistemul a durat cinci secole fără să se prăbușească.
E tipică situația pentru regimurile absolutiste : marele vizir e ales de către sultan dintre sclavii capabili. Sclav, deci jetabil : numeroși mari viziri sunt executați fără milă. 182 de viziri în 470 de ani, stau în medie doi ani jumătate în post.
Cînd sultanii spun marilor viziri: „Eu te-am făcut, eu te omor” fraza e adevărată literal.
La fel se întâmplă și în România, care, sub aparențe democratice vestice ascunde intrigi bizantine și otomane, și unde adevărații conducători nu sunt vizibili.
Analiștii politici din România confundă calul cu jocheul : văd calul, Cîțu, și își închipuie că e jocheul.
Așa a fost în 2020-2022 cu Florin Cîțu. Propus probabil de Iohannis, Florin Cîțu venea din bănci, din domeniul bancar, părerolog libertarian, ceea ce l-a adus în atenția PNL-ului. Odată devenit senator, posta zilnic, #româniiTrebuieSăȘtie, critici libertariene ale guvernului PSD, criticând mai ales ”pomenile” – măriri de salarii și de pensii.
Ironia sorții a făcut ca zelosul lătrău contra risipei publice, etatismului, dirijismului, a statului cloșcă, să năpârlească. După ce a devenit ministru i-au căzut elitrele de libertarian și a împărțit cu opt tentacule ceea ce înainte criticase ca ”pomeni sociale”, unul din cele mai generoase pachete de sprijin al angajaților și firmelor afectate de pandemie. Ca toți politicienii români, a avut rigiditate ideologică în opoziție, biscuit care i s-a muiat imediat în urina puterii, devenind obișnuitul pragmatism.
Detaliile dintre căftănirea și mazilirea lui Cîțu sunt neinteresante fiindcă sunt anecdotice. A fost un om impulsiv și apucat. Consecințele acțiunilor sale politice sunt catastrofice. Iohannis, care l-a adus la putere, nu va plăti niciodată pentru nenorocirea pe care a creat-o.
Cîțu luat puterea cu o alianță PNL-USR. USR era aliatul mic, recent, tânăr, post-ideologic, votat de IT-iști și corporatiști din mediul urban și lucrând pentru mari corporații vestice, vorbitori de engleză. Erau niște tineri brilianți, bine plătiți, complet independenți, Erau singurii români tineri și informați, și lucrând pentru corporații vestice, cărora patronii le pretindeau eficiență and who would not take bullshit. Erau singurii care voiau sincer o Românie modernă, transparentă, digitalizată, și erau relativ post-ideologici.
Iar cei din USR erau cool. Cîțu i-a alungat brutal de la putere, fără să se consulte cu absolut nimeni. PNL‑ul a acceptat, timorat.
În 2022, PSD urcă în sondaje, PNL coboară. PSD va părăsi coaliția la putere în 2022, îl va sili pe Iohannis să declanșeze alegeri anticipate. PSD le va câștiga, și va face un guvern minoritar, șantajând PNL pentru voturi (dacă nu ne votați, facem coaliție cu AUR) ; nimeni, nimeni, nu își va mai aduce aminte că PNL fusese, demult, prin Cretacic, partid la putere, și că PNL își alungase boyfriendul hipster din casă, USR, aruncându-i pe fereastră discurile cu Billie Eilish și rollerblades, și l-a primit pe PSD, în treling Adidas și maiou cu aureole axilare gălbui, ascultând Petrică Mîțu și Măru de la Chitila și scuipând semințe.
Cîțu a readus PSD la putere.
Cîțu e un simptom al autoritarismului din PNL, și nu numai. Autoritarismul a distrus PDL.
Așa cum Băsescu a pus șef la PMP pe Tomac, un muppets obișnuit, devșirme din Basarabia, Iohannis l‑a pus pe Cîțu, economist fără trecut politic. Un alt muppets de peluză, azi ferfenițit și ros, cu vata ieșind pe unde s-a descusut, e și Mihai Neamțu. L-au folosit ca brelocel șefii a vreo cinci sau șase partide, și este, de 15 ani încoace, tânără speranță, încremenit în neotenie ca un axolotl al politicii.
Failed democracy
Democrația din România e eșuată. Partidele nu sunt organizații cu dezbatere internă viguroasă. Șefii vremelnici sunt aleși și ejectați după ocheada vreunei eminențe cenușii din partid. Hămăiturile ideologice intransigente din opoziție, de dreapta sau de stânga, cedează tocmelii și compromisului.
Dan Ungureanu
Doctorat în lingvistică istorică. Asistent de limbi clasice la Universitatea din Timișoara, 1997-2006. Lector de limba română la Paris (2003-2005). În perioada 2013-2019 a fos lector de limba română la Universitatea Carolină din Praga. Articole în revista Cultura și pe platformele online pagini.ro, CriticAtac, Argumente și Fapte. Stăpânește latina, greaca clasică, franceza, engleza, italiana și spaniola. Ultimul volum: Româna și dialectele italiene, Editura Academiei Române, 2016.