Dezinformarea, fake-news-ul și vigilenții elitiști

Scurte considerații despre denunțul online

Baricada România

Apr 24, 2023

Trăim vremuri în care avansul tehnologic depășește cu mult capacitatea guvernelor de reglementare. Și, ca de obicei, dată fiind răspândirea rețelelor sociale și a motoarelor de căutare, reglementarea va fi mereu o soluție locală la o problemă globală.

De curând am văzut că au apărut inițiative media care fac analize cantitative pe conținutul vehiculat pe Facebook și apoi semnalează companiei-mamă Meta faptul că site-urile și persoanele cu influență descoperite de ei încalcă „standardele comunității Meta”.

Aceasta este o rezolvare greșită a unei probleme reale și foarte grave. Adică? În România există câteva conturi și personalități publice care combină analize foarte interesante cu știri prăpăstioase și fantasmagorice. Opoziția.net e unul dintre ele. Analizează uneori cu foarte mult simt critic și documentat actuale tendințe ce țin nu de ceea ce ei numesc „globalism”, ci de neoliberalism și de capitalism. Concentrarea puterii financiare în mâinile corporațiilor, dereglementarea, diminuarea suveranității ca abilitate a națiunilor de a se autoguverna în favoarea creșterii puterii agenților economici corporatiști - toate acestea sunt analize vin să suplinească un gol de analiză critică pe care noi, „intelectualii cu pretenții” ne cam ferim să-l facem.

Necazul este că, de pildă, analizele economiei politice a campaniilor de combatere a pandemiei - câți bani s-au dat, cum au fost secretizate contractele cu companiile farmaceutice, cazurile de corupție legate de achizițiile de echipament medical, organizarea propriu-zisă a combaterii pandemiei - toate aceste elemente veridice sunt completate de cele mai nebunești informații. Citești, alături de critici raționale ale organizării politice și economice a combaterii pandemiei, adică lucruri pe care nimeni nu le poate nega, informații despre milioane de morți din pricina vaccinului! O totală fantasmagorie.

E drept, cum spuneam pe aceste platforme citești analize despre pericolele dereglementării și scăderea capacității guvernelor de a taxa companiile multinaționale, supunerea oarbă față de Comisia Europeană, chiar în condițiile în care alte guverne aleg să negocieze. Dar apoi ești lovit în moalele capului cu niște soluții și niște informații năucitoare.

Lumea acestor foarte de succes platforme este duală. Tot ce problematic în neoliberalismul actual ține de „globalism” - adică ceva rău - iar cei care se opun sunt, oamenii buni, „patrioții”, în frunte cu destoinicul conducător… Donald Trump! Tocmai acest mare prieten al corporațiilor, tocmai cel care le-a dat cele mai mari scutiri de taxe, tocmai el care a inițiat nebuneasca regulă că pentru fiecare reglementare nouă introdusă trebuie tăiate alte două, tocmai acest campion al Davos-ului pe care mult temutul Klaus Schwab îl prezenta în termeni laudativi mulțumindu-i în numele comunității de afaceri pentru scuturile de taxe, ei bine, tocmai el este lumina patrioților.

El se luptă, chipurile, cu hidra globalistă gata să distrugă tot ce e american și național. Ce rol jucăm noi, românii, în piesa asta nu e clar. Că noi nu suntem SUA, dar noroc că se găsesc jurnaliști să reproducă uneori la literă idei din articole în care Donald Trump e portretizat ca un erou tragic, gata să fie șters din istorie de forțele răului.

Sigur că atașamentele emoționale sunt puternice. Dar noi, ca specialiști în comunicare, cred că trebuie să fim cât se poate de reci și să tratăm cu foarte multă prudență toate încercările de etichetare și demonizare.

Există o problemă reală cu dezinformarea. Avem de ales între a lansa o dezbatere publică în care să vedem cum reglementăm spațiul informațional și a ne tranforma în vigilenți care raportează direct companiei Meta că anumite conturi nu respectă „standardele comunității”. Acele standarde nu sunt ale „comunității”. Sunt standardele patronului rețelei sociale. Nu sunt ale noastre, ale comunității, pentru că nu ni s-au prezentat spre dezbatere. Ni s-au dat drept condiție de folosire a platformei.

În loc să avem o discuție publică și transparentă despre cum putem opri dezinformarea, avem oameni dispuși să legitimeze eforturi de denunțare direct către patronii Meta (deținătoarea Facebook) a posibilelor conturi care încalcă standardele „comunității” - adică ale patronului.

Nici nu știu de unde să încep să explic cât de greșit este acest traseu. Dezinformarea este o problemă reală care poate avea uneori consecințe dramatice. Dar soluția de a face analize cantitative și a reclama conturi și persoane din poziția de experți este foarte un gest foarte periculos. În primul rând el eludează procesul democratic transparent. În al doilea rând, cei care care participă în eforturile de detectare și combatere a „dezinformatorilor” sunt judecători absoluți. Dezinformatorii nu au șansa să se apere, ca în cazul unui proces. Nu e clar ce lege încalcă. Sunt oameni care admiră sincer lideri autoritari absolut siniștri. E ilegal? E ilegal să îți faci platformă în care să-i susții? Uite, sunt oameni care-l admiră pe Donald Trump. Nu mai vorbesc de admiratorii lui Putin. Repet: e ilegal? Tocmai pentru a evita aceste discuții foarte grele despre:

cum faci să tolerezi intolerantul,
cum faci distincția și cum mobilizezi instituțiile statului, eventual servicii secrete, pentru a vedea cine crede sincer în liderii menționați și cine ia bani de la diverse entități pentru a susține anumiți lideri,
cum separi pe cine crede în părți ale discursului liderilor meționați, dar poate critică alte părți și cine îi crede pe cuvânt în tot ce spun,
cum definești în lege fără univoc „reaua intenție”,
cum faci să pedepsești dezinformarea, fără să cazi în pericolul autoritarist,
cum să ajungi la standarde reale ale comunității, nu la reguli impuse de patron dacă vrei să-i folosești platforma,
cum faci distincția dintre entuziasmul real și programele de tip „bot” care doar crează iluzia popularității - cine să se opcupe de identificarea lor, cum să se oprească prezența lor, cine să răspundă dacă alegeri electorale sunt influențate de asemenea programe.

Ei bine, tocmai pentru a evita aceste discuții grele, optăm pentru a oferi legitimitate raportării unor conturi și utilizatori ei direct companiei care deține platforma Facebook. Pe lângă faptul că nu oferim „dezinformatorilor” șansa să se apere, se poate prea bine ca măsurile luate împotriva lor să fie foarte perverse. În scandalul Twitter s-a revelat faptul că platformele pot doar să modifice algoritmul de distribuire - cel despre care știm UE se străduiește să oblige rețelele sociale să-l facă public - dar ele pot face „shadow banning”. Adică ele pot doar să reducă „reach-ul” - numărul de oameni care îți văd mesajele. „Dezinformatorii” pot să nici nu știe că s-au luat măsuri împotriva lor.

Oricât de mult i-am detesta pe dezinformatori, aceste strategii sunt extrem de periculoase pentru că ocolesc mecanismele transparenței democratice, instituie o cultură a denunțului venit de pe poziții elitiste, retează șansa unei dezbateri, înfierează persoane pe criterii morale, mai degrabă decât legale, oferă patronului rețelei sociale calea către măsuri punitive discreționare și, cel mai grav, dacă puterea politică se schimbă, se prea poate ca alte elite să ne vizeze pe noi nu același gen de tactică.

A face analize cantitative și a raporta către platforme că anumite persoane și conturi nu respectă „standardele comunității” este și o externalizare a muncii de verificare. Adică, în mod normal, compania ar trebui să aibă o lege privind tipul de conținut care nu are ce căuta în spațiul public, o divizie de angajați care să urmărească acest conținut, chiar cu prețul limitării cantității de informație pe care o poți posta zilnic. Oferim șansa de publicare pentru cantitatea de conținut pe care o putem verifica. Nici la piscină, în mod normal, nu ar trebui primiți clienți peste numărul de locuri pentru care poți asigura securitatea. În plus, nu putem noi să facem treaba companiei Meta. Riscăm ca în cazul schimbării puterii politice să fim noi cei vizați și etichetați drept „agenți ai Occidentului decăzut”, „globaliști fără Dumnezeu”, „feministe demonice” și multe altele de acest tip.

La fel ca și în cazul războiaielor culturale în care un termen ca „trans exclusionary radical feminist”, pe scurt TERF, poate deveni o insultă și un simbol al caracterului odios al persoanei căreia i se aplică, la fel etichete ca „propagandist pro-Trump”, „propagandist globalist”, „propagandist pro-rus” pot devenit adevărate insulte menite să legitimeze ura. Astfel, în absența unei discuții foarte utile despre dezinformare, ne vom bloca în spațiul acuzațiilor și demonizărilor și contribuim la distrugerea țesutului social. Singura cale este să înțelegem că suntem concetățeni cu oameni care adoră uneori lideri pe care noi i-am nimici, că au opinii extravagante - ca să fim eleganți - că susțin cauze care uneori pot însemna un pericol pentru noi toți. Da, dar noi cu ei trebuie să trăim și cu ei trebuie să ajungem la un numitor comun în ce privește dezinformarea. A ne izola într-un turn de fildeș în care ne considerăm privilegiații inteligenți și educați care aruncă înlepciune către poporul rudimentar este complet nedemocratic și chiar foarte periculos. Nu putem delegitima orice critică a puterii și a cauzelor în care credem ca fiind izvorâtă din „extrema dreaptă” sau caracterul odios al persoanei care o emite. Acesta este un reflex al celor care și-au pierdut încrederea că statul poate să ofere spațiul neutru de dialog și rezolvare a problemelor pe cale pașnică. Or, soluția la problema dezinformării nu se află în deciziile discreționare ale companiilor private, ci în abilitatea statelor de a oferi căi legale transparente și predictibile de rezolvare a problemelor în cauză.

Maria Cernat este absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării (FJSC) (2001) și a Facultății de Filosofie din cadrul Universității din București (2004). În anul 2002 a absolvit studiile masterale în cadrul FJSC. Din anul 2008 este doctor în filosofie. În present este cadru didactic la Universitatea Titu Maiorescu, departamentul de Comunicare, Limbi Străine și Relații Publice și cadru didactic asociat la SNSPA, Facultatea de Comunicare și Relații Publice. Din anul 2011 este autoare de articole publicate pe site-uri de dezbateri politice (CriticAtac.ro, Cealaltă Agendă, România Curată, Gazeta de Artă Politică, etc.).