Elitism, rasism, anti-rasism

O discuție a rasismului dintr-o perspectivă materialistă

Sursa foto: GR Stocks, www.unsplash.com

Recentele discuții în jurul unui roman pe care Valeriu Nicolae îl denunță ne-au arătat că, într-adevăr, în câmpul literar există mult rasism. Dezbaterea pe rețelele sociale a scos la iveală monștri extrem de periculoși. Unii care clamau retragerea premiilor, alții care doreau să apere „Literatura” și arta de politică. În vremea asta România ardea. Arșița, seceta, accidentul de la Crevedia, accidentele de pe șosele cu tineri beți/drogați urcați la volane. Și, odată în plus, vedem cât de deconectată e intelectualitatea noastră de realitățile românești. Dar disputele culturale vând bine. 

Discuțiile aprinse în jurul cărții scrise de Bogdan Alexandru Stănescu, nume mare și important în câmpul literar românesc, arară câteva lucruri importante.

Există rasism în câmpul literar. Mai mult, voit sau nu, importante lucrări literare consolidează imaginile grotești despre romi. În plus, există incredibile derapaje venite chiar din partea unor critici consacrați. 

Dar discuția nu este despre literatură. Este despre cum poate contribui literatura la perpetuarea stereotipurilor rasiste. Și până aici este perfect legitimă.Dar, cum luptăm cu rasismul de acest tip?

În primul rând, e de menționat că asemenea bătălii simbolice, deși importante, ele sunt cu bătaie lungă și nu schimbă deloc realitatea crudă în care o mare majoritate a romilor trăiesc.

Pentru că, dacă mergem mai adânc, ceea ce supără este sărăcia. Bestialitatea personajelor nu este - deși rasismul asta susține - rezultatul etniei. Este rezultatul mizeriei și sărăciei. Degeaba luptăm cu românul verde care leagă rasist degradarea de etnie. Trebuie să luptăm cu sărăcia și mizeria absolute în care acești oameni trăiesc. Peste 80% dintre romi trăiesc în sărăcie. Cea mai bună cale de a lupta cu rasismul este să schimbi condițiile materiale. Dar asta înseamnă să ne dăm mână cu mână și să punem presiune pe stat să facă investiții sistematice majore. Să avem servicii de asistență socială, să avem școală după școală, tabere de creație de literatură romani, festivaluri de scriere dramatică romani. 

Toate acestea trebuie să fie făcute sistematic și pe termen lung de stat. De ce? pentru că altminteri rasismul devine o sursă de venit și de capital simbolic. De aici apar discuțiile de tipul: „pleacă din proiectul acesta, ești româncă! Ești o gadje, nu ai ce căuta să vorbești despre rasism!” Competiția pe bani și proiecte scoate la iveală o specie de activist oportunist - nu e cazul lui Valeriu Nicolae - dar există și m-am lovit de activistul oportunist care se înscrie mereu la competiția: „oglindă oglinjoară, cine e cea mai anti-rasistă din țară?”. Antirasismul pe bani e eminamente elitist, oportunist și generator de conflicte irelevante pentru sărăcia comunității rome. 

Discuțiile din zonele elitiste rome sunt adesea discuții despre cum facem să obținem bani din activism și cum demolăm competiția pe criterii identitare. E firesc. Când ești precar și concurezi într-una pentru proiecte rasismul devine, în mod foarte pervers, dezirabil. Pentru că dacă ar dispărea, ar dispărea și proiectele tale. 

Discuția inițiată de Valeriu Nicolae este binevenită. Soluțiile sunt odioase. Nu demolând un om - deși mărturisesc că n-am nici cea mai mică afinitate față de persoana în cauză - ajungem să rezolvăm problema rasismului. Ceea ce premiile Sofia Nădejde au inițiat trebuia preluat de stat și susținut anual. Sunt premii pentru literatură scrisă de femei. Am avea nevoie, cum spuneam, de investiții majore în cultură și educație pentru ca apoi să avem olimpiadă de scriere creativă în romani, festivaluri de literatură romani, premii pentru literatură scrisă de romi. 

Aș vedea foarte util, pe lângă un serios program „școala după școală” în care elevii să aibă acces la o masă gratis și la posibilitatea de a-și face temele supravegheați de profesori, reînființarea celebrei „case a pionierului” - instituții în care elevii să-și poată explora talentele. Vă dați seama că pentru asta e nevoie cam de 8% din PIB: Dar eu cred că nu putem lupta altfel cu rasismul. Ardeți cărțile, retrageți premiile, reclamați, distrugeți scriitori - foamea și mizeria vor rămâne fix unde sunt și acum.

Disputele pe Facebook și denunțurile spectaculoase nu țin loc de aceste investiții majore care să ne dea numeroși scriitori romi care să ne spună povestea lor. 

Maria Cernat este absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării (FJSC) (2001) și a Facultății de Filosofie din cadrul Universității din București (2004). În anul 2002 a absolvit studiile masterale în cadrul FJSC. Din anul 2008 este doctor în filosofie. În present este cadru didactic la Universitatea Titu Maiorescu, departamentul de Comunicare, Limbi Străine și Relații Publice și cadru didactic asociat la SNSPA, Facultatea de Comunicare și Relații Publice. Din anul 2011 este autoare de articole publicate pe site-uri de dezbateri politice (CriticAtac.ro, Cealaltă Agendă, România Curată, Gazeta de Artă Politică, etc.).