Filarmonica din Sibiu este de ani de zile în grevă: istoria protestului
Interviu cu Monica Florescu, lidera Sindicatului Artiștilor Instrumentiști din Filarmonica de Stat Sibiu
de: Maria Cernat
Să auzim de proteste în așa-zisele zone foarte înalte ale culturii pare ceva de neimaginat. În special în zona muzicii clasice, domeniu rezervat unui public educat de melomani. Dar iată că salariatul poate fi abuzat inclusiv când, teoretic, se află într-o poziție pe care mulți ar considera-o privilegiată. Pentru mulți instrumentiști debutanți un contract de muncă pe perioadă nedeterminată cu o filarmonică din țară reprezintă un vis greu de atins. Totuși, odată ajuns într-o asemenea poziție poți constata că unui manager susținut politic îi este foarte ușor să transforme instituția în propria feudă și să se dedea la tot soiul de abuzuri.
Am demonizat epoca ceaușistă din pricina cenzurii. Însă acum cenzura nu doar că nu a dispărut, însă e chiar mai insidioasă. În epoca de aur, cenzura era centralizată. Acum ea s-a „privatizat”. Din nefericire, în sistemul pe care îl experimentăm salariatul este la dispoziția managerului, a directorilor cu mentalitate de vechil, care face tot ce ține de el ca să transforme instituția publică în instituție personală. Cum operează, de regulă, un asemenea „jupân”? Destul de previzibil. Din nefericire, nu avem suficiente studii cu privire la abuzurile suferite de salariați în România, dar aș îndrăzni să lansez ipoteza că nu există salariat din țara noastră care să nu fi întâlnit în cariera sa un „jupân” care insistă să ne arate că Ceaușescu n-a murit, doar puțin s-a odihnit, spiritul lui dăinuind de-a pururi în instituțiile noastre. Cum acționează asemenea personaje?
De regulă incompetenți, dar foarte avizi de putere, găsesc că cel mai important lucru este să își asigure fidelitatea subalternilor pe care îi consideră slugi.
De cum intră pe ușa instituției în calitate de manager, salariații se împart în două categorii: cei care îl susțin, cei care sunt împotriva lui;
Încearcă să distrugă orice opoziție în forță și cu maxim de cruzime, dedându-se la acte samavolnice: concedieri abuzive, abuzuri verbale, amenințări.
Face tot ce ține de el să instaureze o atmosferă de ură, suspiciune și tensiune, sperând să distrugă psihologic opozanții;
Recurge la cele mai meschine gesturi de umilire, înjosire și delegitimare a subalternilor.
Răsplătește exclusiv loialitatea oarbă și obediența decerebrată.
Duce instituția în cea mai neagră zonă a lipsei de performanță, distrugând cea mai importantă resursă: oamenii.
De regulă, în fața unui asemenea personaj pe care eu cred că l-au întâlnit aproape toți salariații din România, indiferent că lucrează la firme de salubritate sau la filarmonici, e greu să reziști singur. Aflăm despre abuzurile lor fie de la amici, fie, așa cum este cazul acum, de la organizațiile sindicale de tipul Sindicatului Artiștilor Instrumentiști din Filarmonica de Stat Sibiu care protejează drepturile angajaților. Haideți să vedem acum, punct cu punct, dacă managerul Cristian Lupeș se încadrează în criteriile expuse mai sus.
De la venirea în funcție în anul 2019 (?) Cristian Lupaș a dat afară 20% dintre instrumentiști! O acțiune care indică faptul că punctele 1,2 și 3 sunt cu brio îndeplinite. Dar poate că salariații au fost dați afară pe criterii obiective și poate că este doar o denaturare venită din partea sindicatului. Ei bine, lucrurile nu stau deloc așa. Dovadă este faptul că într-o proporție de peste 99% salariații și-au recâștigat drepturile, au fost repuși în funcție și filarmonica a trebuit să plătească salariile restante, plus daune.
Care să fie motivul pentru care Cristian Lupaș să dea afară 20% dintre angajați, dacă aceștia au câștigat apoi în instanță împotriva sa? Punctele 4 și 5 ale protretului robot ar fi o explicație plauzibilă dublată de punctul 7.
Așa cum reiese din cercetările efectuate de și prezentate în ”Raport de audit financiar asupra situațiilor financiare consolidate ale Consiliului Județean Sibiu la data de 31.12.2022" se observă "din analiza situației privin litigiile aflate în derulare sau finalizate, în care entitatea este implicată, s-a constatat ca nu s-au estimat și înregistrat în contabilitate provizioane pentru litigii, deși erau îndeplinite criteriile de recunoaștere a acestora. În această situație se află Filarmonica de Stat Sibiu - 1.587.572 lei". Curtea de Conturi Sibiu a pus în vedere Consiliului Județean Sibiu prin același raport de audit ca până la data de 20.12.2023 "ordonatorul principal de credite să dispună toate măsurile ce se impun în vederea recunoașterii și înregistrării în contabilitate a provizioanelor pentru litigii conform prevederilor legale în vigoare de către Filarmonica de Stat Sibiu" - fapt care probează afirmațiile noastre și modul în care managerul înțelege să conducă instituția.
Pierderea în instanță a proceselor a condus la situația în care ”sume importante sunt cheltuite de către Filarmonica de Stat Sibiu, la care se adaugă și daune dispuse de către instanțele judecătorești, ultima fiind valoare de 280.000 Ron ca urmare a nerespectării de către angajator a cadrului legal care decurge din relațiile de muncă.”
Acum, ne putem întreba, cum este posibil ca asemenea nereguli să fie trecute cu vederea? Ei bine, haideți să comparăm cu ce am învățat noi că a fost mai rău, epoca ceaușistă, în care, da, existau abuzuri însă până și acestea erau organizate și previzibile. Atunci era vorba despre un sistem autoritar stabil pe care România l-a experimentat. Acum avem o adevărată junglă în care cele mai crude și cinice personaje își manifestă nestingherite de absolut nimeni potențialul distructiv. Pentru că, reprezentanta statului, Daniela Câmpean, președinta Consiliului Județean, în subordinea căreia se află Filarmonica de Stat din Sibiu, fuge din sală când salariații vor să își expună punctul de vedere și taie microfonul liderei de sindicat Monica Florescu. Mai mult, aceasta se consideră hărțuită de sindicaliști, susținând că efortul angajaților are de-a face cu chestiuni personale.
Lucrurile sunt și mai bizare în condițiile în care sindicatul are un contract colectiv de muncă pe care dorește să îl negocieze cu directorul instituției, iar acesta refuză acest lucru.
Acest conflict de muncă este unul dintre nenumăratele conflicte din ultimii 30 de ani ce opun salariații unor personaje susținute politic și având mare potențial malefic. Noi, publicul, aflăm despre el pentru că acești salariați au fost deschiși la minte și au înțeles că nu se poate lupta cu o asemenea putere decât prin solidaritate. Nu toți am avut șansa unor asemenea colegi. Am invitat-o pe lidera de sindicat, Monica Florescu, să ne răspundă la câteva întrebări legate de acest conflict de muncă.
1. Cum a început conflictul de muncă?
Managementul de tip abuziv s-a instalat în 2019 când a apărut și prima decizie considerată abuzivă și anulată prin hotărârea Curții de Apel Alba Iulia privind tăierea sporurilor muzicienilor din orchestra.
Apoi au început hărțuiri individuale ale personalului angajat și demisii și plecări în proporție de 20 de angajați.
Ceea ce a declanșat conflictul de muncă este lipsa Contractului Colectiv de munca cat și neputința de a negocia și a semna acest contract în termenii legali, deși s-au parcurs negocierea de 45 de zile, apoi concilierea.
Procesele verbale semnate la nenumăratele ședințe pot sta ca dovadă a imposibilității sau lipsei de interes a conducerii de a parcurge, citi și înțelege prevederile unui astfel de contract. Avem aici dovezi în care managerul afirmă ca nu e de acord cu prevederile legale și de asemenea ca acest contract poate fi negociat și timp de 2 ani (!). Astfel am ajuns în impasul la care negocierile s-au prelungit fără rezultat, cu intervenția Consiliului județean care a solicitat unui jurist din CJ să vină să medieze. Nici acesta nu a reușit să obțină nicio soluție în vederea semnării contractului și a parcurgerii lui din partea conducerii.
Totul a pornit de amânarea continuă a semnării Contractului Colectiv de Muncă și refuzul conducerii de a accepta prevederile legale și a semna contractul colectiv de muncă.
2. Care este istoria sindicatului dumneavoastră
Sindicatul, in aceasta forma și uniune în care se află în prezent a devenit un sindicat reprezentativ la nivel de unitate în 2022, si toate acestea pentru a ne putea apăra drepturile salariaților, ale tuturor muzicienilor din instituție, nu doar a celor din sindicat.
3. Spuneți-ne pe scurt care este statutul filarmonicii: de cine depinde, cine o conduce, cine o finanțează, care e rolul sindicatului?
Filarmonica de Stat din Sibiu a fost înființată prin decret regal , iar în prezent este finanțată de Consiliu Județean Sibiu care desemnează și numește un manager prin concurs. Rolul sindicatului este de a apăra drepturile tuturor salariaților din instituție.
4. Care a fost cea mai pozitivă experiență de când a început protestul?
Pentru mine, cel mai marcant moment a fost în timpul primei greve de avertisment; în timp ce noi, artiștii din sindicat , eram pe scenă îmbrăcați cu veste reflectorizante peste hainele de concert, publicul a aplaudat continuu, timp de 15 minute, susținându-ne! Am avut ochii în lacrimi în tot acest timp!
5. Dar cea mai negativă?
Răspuns: Nu există săptămână în care să nu avem parte de abuzuri în serviciu sau hărțuiri psihologice și emoționale din partea superiorilor, care ne provoacă stres continuu, prin presiunile și șicanele atât de dese la adresa artiștilor sindicaliști. Este o discriminare continua cu privire la membrii sindicatului pentru ca aceștia cer ca temeiul legal și legislația in vigoare să fie respectate. În lipsa CCM se comit grave abuzuri prin decizii ale managerului pe care suntem forțați să le atacăm în instanță. Procesele sunt peste 100 și sunt pe banda câștigate de angajați în parte sau de sindicat.
6. Care este situatia acum?
Situația se află undeva în derivă : conducerea consiliului județean ne-a spus clar ca nu va face vreun demers pentru a ne ajuta să trecem de această perioadă extrem de stresantă, presa locală a fost cumpărată și pusă la tăcere , negocierile pentru Contractul Colectiv de Muncă sunt un haos total , managerul fiind ori absent constant, ori părăsind locul în care se poartă negocierile ; una din cele mai rele părți din această situație este îndepărtarea noastră de pe scena Sălii Thalia , locul nostru de muncă și separarea noastră de restul colectivului orchestrei simfonice și înlocuirea angajaților cu baza în instituție cu colaboratori aduși de urgență din alte părți, fapt care deteriorează continuu activitatea și programele filarmonicii. Aceasta începe să piardă public, sala e din ce în ce mai goală, oamenii știu și sunt afectați în mod direct de tot acest scandal și conflict în opinia noastră susținut de conducere sub deviza “dezbină și cucerește”.
7. Care sunt speranțele de rezolvare a conflictului?
Contrar declarațiilor managerului , nu ne oferă speranțe cum ca și-ar dori rezolvarea conflictului, și mai ales ca și-ar dori semnarea Contractului Colectiv de Muncă.
8. Inteleg ca au fost angajati instrumentiști cu contract temporar pentru a vă suplini. Cum comentati?
Comentariile sunt de prisos; aceste situații nu le fac deloc cinste celor care acceptă și vin să cânte la Sala Thalia în locul nostru, fiind deloc solidari cu situația artiștilor, a celor din aceeași “echipa” cu ei . De altfel, douăsprezece instituții de cultură din România și-au declarat susținerea în favoarea SAIFS, artiștii acestor instituții nefiind prezenți la aceste colaborări . Și le mulțumim pentru toată susținerea arătată !
 | A guest post by
|