Kant și actualul conflict ucrainean
De: Boyan Stanislavski
Traducere de: Maria Cernat
Da și nu. Totul depinde de modul în care privești situația. Valoarea libertății de exprimare, considerată până nu demult fundamentală, incontestabilă și aproape definitivă în Occident, permite, teoretic, proclamarea oricărei opinii înțelepte sau prostești, atâta timp cât nu contravine legii sau normelor culturale în circumstanțe specifice. Pe de altă parte, dreptul de a se angaja în trăncăneli fără noimă merită să fie contestată din perspectiva unui sens al libertății care să transceadă cea mai primitivă interpretare a sa.
Cu toate acestea, ca oameni, avem atât libertate, cât și responsabilități. Nu doar cele reproductive, ci și cele intelectuale. Acestea sunt responsabilități față de propria familie, comunitate, societate sau față de sine; ele sunt igiena demnității umaniste a fiecăruia.
Acest lucru a fost poate cel mai bine descris aforistic și memorabil de către faimosul filosof din Königsberg, Immanuel Kant. El a dezvoltat, încă din 1784, teza bine-cunoscută potrivit căreia fiecare ființă umană are responsabilitatea de a-și folosi rațiunea pentru binele comun și public.
Ei bine, este mai mult decât evident că nu mulți oameni au fost dispuși să se supună disciplinei mentale raționaliste a Iluminismului. Din păcate, asta nu este tot - situația este mult mai gravă.
Astăzi, cruciadele ideologice sunt purtate împotriva rămășițelor gândirii logice și a tratării raționale a realității, stânga occidentală și copiile sale inepte din Europa de Est fiind în fruntea a ceea ce este deja un adevărat dans macabru.
Merită să plasăm războiul ucrainean în acest context. Din moment ce campania militară a fost pusă în mișcare la 24 februarie a acestui an într-un conflict care au luat deja viețile a zeci de mii de oameni fără să se întrevadă un sfârșit, acea zi va fi întotdeauna amintită ca o zi întunecată în istoria omenirii. În cea mai mare parte pentru că atunci societățile din ceea ce rușii numesc "Occidentul colectiv" au decis să se rupă definitiv de Iluminism.
Rasismul și xenofobia au erupt ca niște vulcani; bocetele în masă alimentate de frica fabricată și de panică au escaladat rapid în agresivitate decerebrată și euforică, în timp ce atmosfera propice pentru linșaj și efuziuni galben-albastre a fost exacerbată de apelurile cabotine de a nu bea Beluga sau de a nu folosi Revolut. În Polonia, unde locuiesc, puținii oameni care nu au înnebunit în acea zi memorabilă își vor aminti de ea pentru marea unitate națională dincolo de toate diviziunile, când întreaga societate a răcnit împreună: lăsați benzina să coste chiar și 10 zloți (2,5 dolari) pe litru, atâta timp cât nu era rusească!
S-au scris zeci de tratate filosofice despre motivele pentru care rațiunea trebuie respectată. Cu toate acestea, un argument se impune astăzi: ignoranța poate fi extrem de costisitoare. Este o experinență din care vom învăța cu toții în această iarnă. "Intoxicarea cu empatie" decerebrată, așa cum spune frecvent Dr. Katarzyna Szumlewicz, o cunoscută intelectuală poloneză și apărătoare a rațiunii, determină societățile să întreprindă acțiuni de ale căror consecințe n-au cum să mai scape. Mai ales atunci când totul se întâmplă la o scară atât de mare.
În acest context, un articol recent al editorialistei și poetei australiene de stânga Caitlin Johnstone merită o atenție deosebită. Articolul ei din 7 septembrie a fost intitulat după cum urmează: Nu este în regulă când oameni maturi susțin că atacul asupra Ucrainei a fost "neprovocat de nimic". Desigur, Johnstone înțelege, printre altele, capacitatea de a gândi rațional și critic până la vârsta adultă.
Are incontestabil dreptate, dar societățile noastre par pur și simplu să refuze în masă să accepte aceste responsabilități. Luați în considerare reacțiile aproape nebunești la remarcile Papei despre faptul că "NATO care latră" la Rusia. A fost de neînțeles cum polonezii, cei atât de catolici între toate națiunile au putut fi atât de supărați pe capul Bisericii lor Mamă. Acesta este în mod clar un semn de declin durabil. "Nu este în regulă", scrie Johnstone, dar va asculta cineva în acest ocean de nebunie? Cu siguranță nimeni în Polonia.
În mod surprinzător, lucrurile par să fie diferite în Statele Unite. Inima puternică și sănătoasă a jurnalismului adevărat și a reflecției raționale bate chiar acolo, în inima întunericului. Fie și numai pe internet, există numeroase site-uri care le combină pe cele două; cel mai proeminent dintre acestea, în opinia mea, este portalul The Grayzone, care este condus de cel mai proeminent duo jurnalistic al vremurilor noastre, Max Blumenthal și Aaron Mate. Împreună cu remarcabila jurnalistă newyorkeză Katie Halper, cel din urmă a fost cel mai recent co-prezentator al podcastului Useful Idiots.
Săptămâna trecută, Halper și Mate au realizat un interviu cu binecunoscutul disident de stânga american Noam Chomsky. În mod firesc, l-au întrebat despre conflictul din Ucraina. Chomsky, în ciuda faptului că era deja foarte bătrân și, în mod evident, oarecum infirm, a păstrat un nivel de sobrietate a minții pentru care publicul polonez l-ar fi invidiat dacă ar fi fost cât de cât conștient de propria inadecvare la realitate.
Chomsky a susținut, printre altele, că utilizarea expresiei "agresiune neprovocată" este cu adevărat bizară, chiar și din punct de vedere al relațiilor publice. Pur și simplu, repetarea acestei fraze de milioane de ori în legătură cu invazia Rusiei în Ucraina subminează credibilitatea mesajului.
"Este dificil să nu ai impresia, ascultând aceste diatribe despre agresiunea neprovocată, că nu numai că a fost în mod evident provocată, dar cei care o neagă în mod public și vehement știu foarte bine acest lucru", au spus Chomsky și alții în această conversație.
"Pentru a fi un jurnalist recunoscut în mass-media mainstream de astăzi, trebuie să descrii atacul Rusiei asupra Ucrainei ca fiind neprovocat. Aceasta este o expresie inedită, care nu a mai fost folosită până acum, cel puțin la această scară. Ca să nu mai vorbim de faptul că nimeni nu a descris invazia americană din Irak în acest mod. Iar acum, aproape fiecare știre despre războiul din Ucraina include această frază. De ce? O voi spune din nou: ei sunt conștienți că acest război este rezultatul unei provocări masive. Acest lucru, desigur, nu justifică războiul, dar nu poate fi ignorat", a continuat Chomsky.
În acest context, merită cu siguranță menționat încă un exemplu de abordare rezonabilă a problemei. Mă refer la o discuție pe Twitter care a căpătat o popularitate fără precedent în urmă cu câteva săptămâni. Acesta a fost declanșată de Arnaud Bertrand, de care nu auzisem până atunci. Autorul a expus pur și simplu opiniile diverșilor diplomați americani, ofițeri de informații și alții care s-au pronunțat în mod constant împotriva provocărilor Rusiei față de Ucraina de-a lungul anilor și deceniilor.
Totul începe cu John Mearsheimer, a cărui prelegere universitară din 2015 a devenit probabil cel mai mare "blockbuster academic" din toate timpurile. "Cu un pas de prim-balerină, Occidentul conduce Ucraina pe calea războiului cu Rusia, care se poate încheia doar cu distrugerea totală a Ucrainei." - Acesta este doar unul dintre multele citate potrivite. Pat Buchanan, de exemplu, a avertizat încă din 1999 că "prin instalarea NATO la porțile Rusiei, pregătim lumea pentru cel mai mare conflict al secolului XXI", printre alte citate. Există, de asemenea, Henry Kissinger și o mulțime de alții.
Acești oameni nu sunt în niciun caz simpatizanți ai Rusiei sau ai stângii, căreia încă simt că îi aparțin (deși cu tot mai multă dificultate). Sunt un roi de reacționari, dar nu sunt capete pătrate; sunt adevărați strategi.
Cum rămâne cu faptul că SUA au menținut până în ultimul moment posibilitatea iminentei aderări a Ucrainei la NATO? Și de faptul că în 2014 a avut loc o lovitură de stat, planificată de mult timp, care a distrus echilibrul de opțiuni politice și culturale obținut cu greu între estul și vestul Ucrainei?
Cu toate acestea, chiar și după 2014, Occidentul ar fi putut (probabil) să prevină acest război. În schimb, Occidentul a ales exact calea opusă. Nu numai că a fost demonstrată deschiderea totală a NATO față de aderarea Ucrainei, dar acolo a fost construită o nouă armată, echipată și antrenată în conformitate cu standardele NATO. De asemenea, Occidentul a ordonat (sau pur și simplu a tolerat) masacre de civili în republicile rebele. Wall Street Journal recunoaște toate acestea.
Nu în ultimul rând, voi aduce în discuție faimoasele cuvinte ale senatorului democrat american Adam Shiff, care, întrebat de ce SUA a ales calea confruntării în locul păcii, a răbufnit spunând că scopul era "să ne luptăm cu Rusia acolo [în Ucraina - n.r.] pentru a nu fi nevoiți să ne luptăm cu Rusia aici".
Chiar și în vestigiile sale, rațiunea cere ca un adult să respingă basmul copilăresc potrivit căruia SUA sprijină Ucraina pentru că iubește atât de mult acea națiune și poporul său și dorește să le aducă democrație, drepturi ale omului, prosperitate și, în cele din urmă, raiul. Dacă, pe de altă parte, se exclude acest nonsens, ceea ce rămâne este adevărul gol-goluț, și anume, că acest război nu este altceva decât rezultatul unei provocări masive în relațiile internaționale controlate de puterea americană. Asta nu înseamnă că acest război ar trebui să fie susținut. Dar, așa cum a afirmat corect Kant, avem datoria de a ne folosi rațiunea. În public.
Articolul acesta a fost publicat pe Baricada Engleză în ziua de 2 decembrie 2021.
Autorul este un jurnalist, traducător și editor polonez ut în Bulgaria. La sfârșitul anilor 1990 a fost activ în stânga poloneză și mai târziu în mișcarea sindicală, în special în cadrul Alianței sindicale Poloneze, cea mai mare confederație sindicală din Polonia (OPZZ). Până în 2012, a fost redactor-șef al săptămânalului produs de aceasta. Ulterior, a lucrat ca redactor-șef adjunct al Strajk.eu, iar din 2008 este corespondent în Polonia pentru Radioul Național Bulgar. Este fondatorul platformei Baricada.