Pornificarea războiului
Omenirea merge pe calea "optimistă" spre postumanitate, cu războiul, pornografia și banii contopindu-se într-o Sfântă Treime
De: Doru Pop
Încă din primele zile ale conflictului din Ucraina, Pornhub, unul dintre cei mai mari furnizori de conținuturi pornografice online, a introdus categorii speciale cum ar fi „Fete din Ucraina” sau doar „haștagul” „Ucrainence”. În același timp Pornhub i-a blocat pe utilizatorii din Rusia, când aceștia au încercat să acceseze platforma au fost întâmpinați cu steagul Ucrainei.
Faptul că, pe diverse site-uri porno, căutările pentru femei și fete ucrainence au crescut spectaculos este mai puțin odios decât informațiile oferite de un raport recent (https://reliefweb.int/report/ukraine/sexual-violence-and-ukraine-conflict-april-2022), care arată că soldații ruși care au invadat Ucraina nu numai că au violat și au ucis femei, dar au filmat și apoi au încărcat pe site-uri porno unele dintre aceste activități atroce. Au fost și cazuri de autopromovare online, când soldații ruși au fost încurajați de către soțiile lor să violeze femei din Ucraina, unul dintre cei mai „celebri” devenind Roman Boikovski, despre care serviciile secrete ucrainene susțin că soția sa, Olga, l-ar fi încurajat să violeze femei ucrainene, cu condiția să se protejeze.
Atitudinea sexistă și exploatarea sexuală a imaginii femeilor din Ucraina este adeseori practicată sub masca solidarității. De exemplu în martie 2022, revista foto Vogue a publicat un „Omagiu Ucrainei”, în onoarea celor peste 6.000 de artiști ucraineni publicați de PhotoVogue, însă imaginile din seria „Tribute to Ukraine” includ nenumărate fotografii cu tinere femei în ipostaze nude. Ce să mai vorbim de faptul că, în aprilie 2022, Hegre Art, un site dedicat fotografiilor artistice nude, și-a creat propriul „Omagiu”, dedicat fotomodelelor ucrainene. Un alt scandal a fost declanșat de parlamentarul brazilian Arthur do Val, susținător al lui Jair Bolsonaro, care, atunci când a vizitat Ucraina și a văzut suferința refugiatelor, le-a comparat pe femeile afectate de război cu cele din cluburile de noapte din țara sa.
Din păcate „glamourizarea” și sexualizarea femeilor din Ucraina a adus și nenumărate cazuri de abuz și violență. Întrucât, din cele peste 4 milioane de refugiați din Ucraina, majoritatea erau femei, tinere fete și copii, diverșii prădători sexuali s-au activat. Mai multe site-uri de întâlniri amoroase din Europa au început să includă mesaje din partea unor bărbați care se ofereau să găzduiască ucrainence „frumoase, inteligente și bine îngrijite”. Într-un caz din Germania, o femeie de 25 de ani din Ucraina a fost violată chiar de către gazda ei. Recent o refugiată ucraineană ajunsă în România l-a acuzat până și pe starețul de la mănăstirea Petrova de abuzuri sexual. Nu există nimic mai bestial decât cazuri de traficanți care au vizat în mod direct refugiatele din Ucraina. Așa cum arată Raportul Departamentului de Stat al SUA privind Traficul de Persoane pentru 2021, tocmai în timpul conflictelor militare și al războaielor traficanții răpesc femei și fete din zonele afectate de conflict, pentru a le exploata sexual sau prin muncă, aceste persoanele strămutate și lipsite de protecție fiind țintele favorite ale monștrilor sexuali (aici raportul https://www.state.gov/trafficking-in-persons-report/).
O explicație decurge din ceea ce Peter Nowak, jurnalist canadian specializat în informații despre tehnologiile contemporane, sugera în cartea sa cu titlu provocator, respectiv alianța dintre „nerușinata treime” - război, sex și mâncare - care influențează societățile contemporană. Nowak arată cum industria pornografică a fost printre primele care au adoptat tehnologiilor dezvoltate inițial de către armata americană, de la camerele de filma de mici dimensiuni, la înregistrările video și apoi Internetul. Din păcate, din toate timpurile, războiul, pornografia și violența sexuală au fost profund conectate.
E important și să ne uităm cine sunt profitorii pornografiei globale? Un material realizat în 2015 de către NBC News, în care e citată pe Kassia Wosick, profesor asistent de sociologie la Universitatea de Stat din New Mexico, estimează piața pornografiei la aproximativ 97 de miliarde USD. 60% din toate site-urile porno din lume sunt găzduite în Statele Unite, iar 66% dintre acestea sunt situate în California. Dacă ne uităm la top 10 națiuni producătoare de pornografie online vedem că cota de piață poziționează Statele Unite ale Americii pe locul întâi (cu 24,52%), urmată de Marea Britanie (5,49%), Germania (4,90%), Brazilia (4,80%), Franța (4,01%) ), Rusia: 4,01%, Canada (3,19%), India (3,18%) și Italia (2,64%).
Azi companiile producătoare de conținuturi pornografice continuă să adopte cele mai noi tehnologii, efectul fiind pornografizarea vieții cotidiene. Și, pe măsură ce criza globală a afectat în mod special femeile din categoriile vulnerabile, ele au fost și victimele sigure ale tehnologiilor avansate folosite de industria porno. Una dintre platformele care a profitat de această tranziție către pornificarea vieții de zi cu zi a fost OnlyFans. Creatorul site-ului, Tim Stokely, le-a promis utilizatorilor săi că vor deveni producătorii și beneficiarii propriilor conținuturi porno online. Așa că, în timpul pandemiei cu noul coronavirus, fanii OnlyFans au crescut de la 120.000 în 2019, la 90 de milioane de utilizatori. O parte dintre aceștia erau din Ucraina și Rusia, platforma devenind un spațiu al războiului. „Celebra” Lilu Miller, fotomodel din Kiev care utiliza OnlyFans, a anunțat că va întrerupe postările cu imagini explicite în semn de protest. La fel și „Mizuki”, una dintre furnizoarele de imagini din categoria cosplay, în vreme ce populara „creatoare” de conținuturi online pe OnlyFans, cunoscută ca Venus Blessing, și-a anunțat abonații că este într-o stație de metrou și nu mai poate să le ofere imaginile mult dorite. Ca să-și arate solidaritatea, OnlyFans a donat 500 de Ethereum, criptomonede echivalente a aproximativ 1,5 milioane USD către Ucraina.
Mutarea războiului în zona platformelor digitale sexuale nu este decât o altă manifestare a transformărilor prin care trece omenirea în drumul său optimist către post-umanitate.
Acest articol a fost publicat pe 19 mai 2022 pe blogul lui Doru Pop.
Doru Pop este profesor de film și studii media la Universitatea Babeș-Bolyai din Cluj, România. În Statele Unite, a predat cursuri la Bard College și la Columbus State University. A publicat mai multe cărți despre cultura vizuală, media și politică, precum și eseuri despre studiile cinematografice în limba română.