Predică pacifistă: Vrajitoarele din Salem sau psihoza colectiva pro război în Ucraina

Meditații despre pace și război

Supus unor critici viscerale, violente și extrem de veninoase, Andrew Doyle a scris o carte: ”The New Puritans”. In această lucrare explică modul în care în noua cultură a lumii civilizate progresiste se activează un mecanism al denunțului și al arderii pe rug foarte asemănător cu cu cel declanșat în timpul prigoanei vrăjitoarelor din Salem. (Doyle, 2023)

Scriu aceste rânduri pentru că e unica perspectivă teoretică ce mă poate ajuta să explic ceea ce din punctul meu de vedere este un caz foarte grav și aproape fără precedent în istorie în care lumea academică, intelectualitatea și politicienii occidentali au fost prinși într-o ficțiune pe cât de deconectată de realitate, pe atât de periculoasă.

Dacă aleg să mă exprim o fac de pe o poziție de profundă afecțiune. Oamenii din lumea mea: colegi, prieteni apropiați sau cunoștințe pe Facebook pe care le prețiuiesc sincer, par, de la începutul războiului din țara vecină, prinși într-o narațiune pe care numai printr-o paralelă cu prigonirea vrăjitoarelor din Salem mi-o pot explica. Îmi sunt atât de dragi și colegii, și oamenii din zona artelor, și prietenii, și totuși, mai drag îmi este adevărul. Și, după mine, adevărul este că o denaturare fără precedent a modului de funcționare a mass media ne-a adus într-o lume aproape vrăjită în care suntem gata să distrugem tot din pricina ficțiunii care acționează ca o cușcă mentală ce ne ține captivi.

Povestea

Se face că undeva, demult, în Salem, niște copii încep să acuze diverse persoane de conlucrare cu Diavolul. Copiii - aceste victime inocente - încep să acuze faptul că persoanele respective își folosesc puterile demonice ca să le sugă sufletul, să-i posede și să le fure inocența ducându-i prin ale lor mijloace mârșave spre Satana, spre pierzania absolută. Comunitatea, dată fiind inocența indiscutabilă a victimelor, crede această poveste. Se organizează curți care să judece presupusele vrăjitoare. Copiii, la vederea persoanelor acuzate, își dau ochii peste cap, intră într-o stare de apatie sugerând posedarea. Lucru clar: acele persoane chiar sunt malefice și trebuie ucise. Doar că, îmbătați de propria putere, copiii fac mereu tot mai multe acuzații. Lumea ajunge să se teamă de ei. Nimeni nu le pune vreo piedică. Și, după mulțe procese și ucideri de vrăjitoare povestea se termină. Cum? Păi copiii, aceste victime absolute în puritatea lor indiscutabilă, ajung să se îmbete prea tare cu propria putere și nu mai acuză persoane marginale și vulnerabile de vrăjitorie. Își testează puterea pe mai marii comunității acuzând notabilități ale locului. Greșeală fatală. Puterea se vede amenințată și înțelege că victima absolut pură poate să-i doboare cu o acuzație așa că prigoana ia sfârșit și ceea ce era în fapt o închipuire a unor copii cu multă imaginație e denunțat ca atare.

Narațiunea media

Povestea este plină de învățăminte. Andrew Doyle le analizează punct cu punct arătând ce ușor este să ditribui mereu în rolurile de victime, vrăjitoare și judecători membri unor comunități care se consideră iluminate și raționale. Doar că mecanismele activate, în special în cazul denunțurilor și asasinatelor caracteriale desfășurate online seamănă izbitor cu prigoana vrăjitoarelor din Salem.

Unde ne aflăm noi? Păi uite cum îmi explic eu situația. Avem o victimă pură, perfectă, inocentă a cărei vinovăție sau complicitate nu trebuie chestionată. Cu multă dibăcie și chiar obsesiv media centrale au construit această imagine a Ucrainei celei pure. S-a interzis documentarul realizat de celebrul regizor Oliver Stone despre Ucraina, s-au sters din memoria colectivă documentarele BBC despre creșterea extremei drepte și a neo-nazismului în Ucraina, s-au ignorat miile de morți civili din zonele cu populație majoritar rusă din Ucraina. Dar, înainte de toate, orice încercare de chestionare a inocenței absolute a victimei, a fost considerată colaborare cu Satana.

Cine este Satana? Cum cine? Rusia! Putin însuși prezidă asupra armatei de diavoli care amenință cetatea civilizației și progresului unde pura Ucraină dorește să intre. Orice încercare de chestionare a narațiunii oficiale este o dovadă de vrăjitorie, de colaborare cu Satana și nu merită altceva decât o ritualică ardere pe rug în piața virtuală a media sociale.

În acest fel, președintele Ucrainei, Volodimir Zelensky a devenit copilul din Salem care cere protecție împotriva vrăjitoarelor, împotriva lui Satana care i-a invadat total neprovocat și din bun senin țara. El are puterea de a face liste cu vrăjitoarele care sunt în slujba Satanei - adică a Kremlinului. El are puterea morală de a determina cine este și cine nu este de partea bună a istoriei. El poate ține captivi lideri europeni și chiar americani care s-au angajat în această bătălie de proporții epice cu armata de diavoli ruși.

Ce s-a întâmplat ieri? Ceva grav, care a început cu câteva zile în urmă. Victima absolută, eroul pur și civilizator, apărătorul țării inocente care a fost atacată mârșav și neprovocat din pură răutate și ticăloșie, ei bine, chiar el, copilul Kiev/Salem, a acuzat de vrăjitorie tocmai pe șeful cel mare! În urmă cu puțin timp, Zelensky a organizat o conferință de presă în care l-a acuzat pe Trump de colaborare cu rușii! Mai mult, pe internet au început să circule zvonuri că încă din 1987 Trump ar fi agent rus! Ei, vedeți, tocmai cum copiilor din Salem li s-a terminat fitilul când au început să acuze notabilitățile comunității, așa și bietul Volodimir, când s-a apucat să acuze de vrăjitorie pe șeful cel mare, toată narațiunea s-a prăbușit!

Într-un excelent video, Pascal Lottaz, conferențiar universitar care predă Studii în Neutralitate la Institutul de Studii Avansate Waseda din Tokyo: Zelensky nu putea să-i spună lui Trump: prietene, tu ne-ai dat arme și voi, americanii, ne-ați băgat în rahat. Voi, voi ne-ați pus să luptăm cu rușii pentru voi. Voi ați fost mereu în spate și acum ne înjunghiați fără milă. Păi nu putea să spună așa ceva, pentru că asta ar fi fost o confirmare suplimentară a faptului că nu, Ucraina nu a fost niciodată copilul inocent abuzat de reprezentantul răului pe pământ, Vladimir Putin. Dacă Zelensky îi spunea în față că americanii i-au împins în acest conflict, atunci tot eșafodajul construit în jurul ideii de victimă inocentă ar fi căzut. El nu mai era copilul inocent, ci marioneta americanilor. Dar, narațiunea e oricum e făcută țăndări de șeful cel mare care le spune fără milă și ucrainienilor și europenilor: eu mă împac cu Volodea fie că vă convine, fie că nu vă convine. Războiul ăsta e o prostie, eu nu cred că Volodea e Satana. Ce-o să faceți? Cum mă opriți să fac pace cu rușii dacă eu doresc? Aveți cu ce?

În loc de final

Dacă Europa ar fi manifestat măcar 10% din opoziția pe care o manifestă azi față de SUA în 2008, când, la București, s-a vorbit despre aderarea Georgiei și Ucrainei la NATO, știind că oricât de minunat ar fi ca oricine pe lumea asta să facă orice dorește, o asemenea strategie ar duce la război, ei bine, dacă își găseau europenii curajul și bijuteriile pierdute prin pantaloni în 2008, nu mai plângeau azi, în 2025, la conferința de securitate de la München.

Îi mărturiseam unei prietene pe care o prețuiesc că am o groasă curstă de scuipați pe mine din pricină că eu n-am crezut nici măcar o secundă narațiunea cu copilul inocent din Kiev care acuză în stânga și-n dreapta de vrăjitorie. Văd însă că, din pricina unui control incredibil al presei centrale și a suprimării oricărei voci critice, prieteni, actori, regizori, familie, lumea mea întreagă e prinsă în ficțiunea asta. Eu cred că doar pacea, indiferent de compromisuri, poate să ne ducă mai departe și că orice narațiune care rezultă în sute de mii de morți este ea însăși vraja malefică pe care trebuie s-o rupem. Pace, dragi oameni care, poate, de azi mă veți urî…

Referințe

Doyle, A. (2023). The New Puritans: How the Religion of Social Justice Captured the Western World. Little, Brown Book Group Limited.

Maria Cernat este absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării (FJSC) (2001) și a Facultății de Filosofie din cadrul Universității din București (2004). În anul 2002 a absolvit studiile masterale în cadrul FJSC. Din anul 2008 este doctor în filosofie. În prezent este cadru didactic la Universitatea Titu Maiorescu, facultatea de Științele Educației, Comunicare și Relații Internaționale și cadru didactic asociat la SNSPA, Facultatea de Comunicare și Relații Publice. Din anul 2011 este autoare de articole publicate pe site-uri de dezbateri politice (CriticAtac.ro, Cealaltă Agendă, România Curată, Gazeta de Artă Politică, etc.). De asemenea este președinta Institutului pentru Cercetări Media și Drepturile Omului și prezentatoare a podcastului „Peace Barricade”.