Serbia: contrarevoluția colorată a eșuat (pentru moment)

Lumpenproletariatul modern este din nou la datorie! De data aceasta în Serbia.

Principalul jucător în cea mai recentă ediție a contrarevoluției colorate s-a dovedit a fi o organizație umbrelă numită Serbia Împotriva Violenței, care este în mod oficial o coaliție formată din șase partide diferite. Desigur, este imposibil să descriem aici toate aceste organizații, istoricul lor sau profilurile lor, dar este suficient să notăm numele (mai ales dacă cineva este măcar vag familiarizat cu istoria politică recentă a fostelor țări din blocul estic) pe care partidele care compun sau susțin această coaliție le au: Partidul Democrat, Revoluția Ecologică, Direcția Europa, Mișcarea Cetățenilor Liberi, Partidul Libertății și Justiției, și așa mai departe. Cei interesați de scena politică poloneză ar trebui să știe că una dintre aripile acestei umbrele politice este un partid sârb numit... Împreună (asemănător cu polonezul „Razem”). Se poate presupune cu siguranță că obsesia pentru clișee precum democrația, drepturile omului, valorile europene și ale Occidentul în general este la fel de nebunească precum cea manifestată în rândul stângii noastre poloneze. Doar că formațiunea „Împreună” a sârbilor se identifică, în plus, drept o mișcare ecologistă.

Există ceva înduioșător în tot acest scenariu: Polonia a produs apologeți ai imperialismului cu caracteristici ale justiției sociale, în timp ce sârbii sunt mai preocupați de mediu. 

În noaptea de 24 spre 25 decembrie, câteva mii de persoane au manifestat în centrul Belgradului, ceea ce a degenerat în revolte de mică amploare și ciocniri cu poliția. Adunarea a fost dispersată cu forța, iar 35 de demonstranți au fost arestați. Deocamdată, se poate afirma cu certitudine că, pentru moment, contrarevoluția colorată din Serbia a eșuat. Deși activiștii civic-democratici au instalat corturi și încă rezistă, situația devine în mod clar mai mult comică decât periculoasă. 

Contextul imediat al actualei „tulburări populare” de la Belgrad este reprezentat de alegerile anticipate care au avut loc recent, pe care „opoziția democratică” le-a pierdut în mod șocant, spre surprinderea propriilor parteneri și a partenerilor săi occidentali. Confruntați cu astfel de evoluții, cetățenii profesioniști, împreună cu observatorii individuali trimiși de OSCE, au intrat într-o adevărată frenezie, susținând că au avut loc manipulări electorale. Cu toate acestea, pentru a înțelege pe deplin circumstanțele care au dus la tentativa de contrarevoluție colorată, trebuie să ne întoarcem la începutul verii anului 2023. 

În luna mai a anului trecut, au avut loc mai multe împușcături în școlile publice din Belgrad, Smederevo, Dubon și Šepšinj. Aceste evenimente au provocat o indignare publică de înțeles, care s-a manifestat, printre altele, prin demonstrații spontane de doliu în masă. Unele dintre proteste au căpătat în cele din urmă o tentă politică, cu apeluri adresate guvernului de a lua măsuri drastice pentru a stopa ceea ce părea a fi un val crescând de violență și moarte. Așa-numita „societate civilă” și-a demonstrat apoi vigilența contrarevoluționară, dând demonstrațiilor un ton din ce în ce mai antiguvernamental prin intermediul agenților săi.  Expunerea cadrelor profesioniste ale societății civile, bine antrenate și echipate, a dominat rapid mișcarea spontană, iar tonul de doliu sau de tristețe s-a transformat în cereri de demisie a șefilor poliției sârbe, a serviciilor secrete, a ministrului de interne și, în cele din urmă, a prim-ministrului, a președintelui și a întregului guvern. Tensiunea a crescut, opinia publică a devenit confuză, iar „societatea civilă” a acționat rapid și agresiv.  În cele din urmă, s-a creat atmosfera de schimbare politică. Pentru a detensiona situația, președintele Serbiei, Aleksandar Vučić, a acceptat să organizeze alegeri anticipate presupunând victoria sa. Din nefericire pentru el și pentru susținătorii săi, „opoziția democratică” s-a bazat pe ipoteze similare, deși nu este clar pe ce bază, deoarece nu există sondaje care să indice un rezultat favorabil pentru aceasta. 

Partidul Progresist Sârb (SNS) al președintelui Aleksandar Vučić a obținut o victorie zdrobitoare, obținând peste 46% din voturi, în timp ce coaliția "Serbia împotriva violenței" (SPN) a obținut doar 23%. 

Protestatarii au fost revoltați pentru că au fost stârniți de rapoartele izolate ale câtorva observatori afiliați (la propriu) ai OSCE, care au afirmat public existența unor „nereguli grave” și „lacune procedurale”. Cu toate acestea, nu a fost prezentată nicio dovadă credibilă a unor incidente care ar fi putut influența rezultatul alegerilor. Centrul pentru Cercetare, Transparență și Responsabilitate (CRTA), care se prezintă ca o organizație independentă și imparțială a societății civile și care este tratată ca atare de către mass-media, a sprijinit rapid observatorii OSCE care au detectat un climat de lovitură de stat în pregătire. O privire rapidă pe site-ul oficial al acestei structuri clarifică profilul său. National Endowment for Democracy și USAID, filonul mamă al contrarevoluțiilor colorate din întreaga lume, se numără printre sponsorii și susținătorii săi. La aceștia se adaugă ambasadele occidentale, dar și Ministerul de Externe ceh, al cărui președinte este în prezent un fost funcționar al NATO, guvernul Ducatului Luxemburgului, fundații germane și elvețiene și - cireașa de pe tort - Fondul Fraților Rockefeller.

Pe un astfel de teren fertil, SNP aproape că a declarat oficial începutul unei contrarevoluții colorate și a trimis o scrisoare către diverse instituții și guverne membre ale UE în care afirmă că nu recunoaște rezultatul alegerilor. Un urlet și o lamentație s-au ridicat imediat în UE - totul decurgea conform planului. Era timpul să se facă o schimbare. 

Duminică, 24 decembrie, opoziția a format o forță oarecum comică și a încercat să ia cu asalt unele instituții guvernamentale de stat și locale din Belgrad. Potrivit unor rapoarte, demonstrațiile din centrul capitalei sârbe din acea zi au adunat între două și cinci mii de persoane; cu alte cuvinte, nu au fost adunări deosebit de mari pentru o zonă metropolitană de peste două milioane de locuitori. Potrivit rapoartelor mass-media, un grup de 100-300 de protestatari a încercat să ia cu asalt sediul Consiliului Municipal. Aceștia au spart geamuri și au încercat să spargă ușa din față cu pavele și au rupt indicatoare rutiere. S-au aruncat cutii de bere în poliție, iar camerele de supraveghere ale orașului au fost, de asemenea, distruse. 

Prezența poliției în interiorul clădirii, lucur la care manifestanții se pare că nu se așteptau, a zădărnicit planurile grupului. Aceștia nu au reușit să forțeze ușile, deoarece ofițerii înarmați cu spray-uri lacrimogene, precum cei din birourile din spatele ferestrelor sparte, îi așteptau. După miezul nopții, când majoritatea demonstranților au plecat acasă, cei mai insistenți au fost dispersați, iar 35 de persoane au fost arestate. 

Ulterior, într-un discurs adresat națiunii, Vučić a subliniat că autoritățile erau conștiente de pregătirile pentru „revoluția colorată” și a convocat o reuniune de urgență a Consiliului Național de Securitate; șeful acestuia, de asemenea ministrul de externe Ivica Dačić, a declarat public că situația „după tentativa de lovitură de stat” era „stabilă”.

„După ce și-a dat seama că planurile [de preluare a puterii - n.r.] nu puteau fi puse în aplicare în mod pașnic și calm la Belgrad, opoziția a început protestele, care sunt susținute și încurajate din exterior [...] Nu pot intra în detalii, deoarece este o conversație privată cu informații private, dar am dovezi irefutabile că există o incitare venită dinspre Occident", a declarat Vučić.

Potrivit premierului sârb Ana Brnabić, „serviciile secrete rusești aveau informații despre ceea ce ar fi trebuit să se întâmple aseară și ni le-au furnizat”.

„Încercările Occidentului de a agrava în mod colectiv situația [din Serbia - n.r.], folosind tehnici de putsch în stil Maydan, sunt evidente”, a declarat purtătoarea de cuvânt a Ministerului rus de Externe, Maria Zakharova. „Singurul răspuns posibil este respectarea literei și spiritului constituției țării, precum și a alegerii poporului sârb”, a adăugat ea.

Mulți comentatori consideră, de asemenea, că guvernul sârb nu a avut nevoie de niciun sprijin de principiu din partea rușilor în urma exceselor din 24 și 25 decembrie. Pregătirea guvernului, precum și determinarea și loialitatea poliției s-au dovedit esențiale. Deocamdată, opoziția pro-occidentală dă dovadă de slăbiciune și superficialitate, precum și de lipsă de ancorare în opinia publică sârbă. Această lipsă de sprijin se extinde chiar și la Belgrad, unde tind să se adune cele mai puternice facțiuni ale mișcărilor de opoziție.

Opoziția a decis acum să închidă străzile și să instaleze un oraș de corturi în centrul Belgradului. Câteva zeci de studenți s-au adunat astăzi în fața Ministerului Administrației de Stat și Autoguvernării Locale și au blocat traficul la intersecția străzilor Knez Miloš și Birčaninov în ultimele zile. Un alt grup de studenți a sosit câteva momente mai târziu și a început să ridice corturi în intersecție, împreună cu un generator, boxe, pături și mese de adunare. Au fost văzute, de asemenea, steaguri și bannere cu cuvintele Euromaidan-Serbia. A început în mod clar așteptarea nervoasă ca Victoria Nuland să înceapă să împartă prăjituri. 

Pe fondul protestelor neîncetate, dar slabe, a devenit necesară consolidarea narațiunii SNP. Ca urmare, a început producția de eroi. Este vorba despre Dmitrije Radovanović, student în primul an la Universitatea din Belgrad, care a fost arestat la 25 decembrie, la scurt timp după miezul nopții, pentru implicarea sa într-o încăierare în apropierea parlamentului orașului. Deși se afla în arest la domiciliu, în camera sa de cămin, a fost imediat identificat ca fiind un deținut politic și un simbol al represiunii „regimului”. Când această informație a devenit cunoscută pe scară largă, a fost schimbată povestea și a fost lansată o plângere despre faptul că „regimul” nu îi permite să își viziteze familia din Kragujevac, de unde este originar, și că rudele și prietenii sunt îngrijorați de siguranța sa. 

Această perspectivă este complicată și mai mult de faptul că, pe conturile sale de pe rețelele sociale, acest activist democratic, cu spirit civic și care respectă legea afișează însemne asociate cu un anume Dmitrije Ljotić, un lider militar istoric din Al Doilea Război Mondial a cărui unitate a colaborat cu naziștii. Ca și în Ucraina, noua înțelepciune este aplicată în Serbia: acum luptăm pentru democrație sub steagul nazist și alte simboluri conexe. Capacitatea comunității liberale de a combina acest lucru împreună cu libertatea și democrația reprezintă un fenomen de neînțeles. 

În cele din urmă, trebuie ridicată o întrebare cu privire la reacțiile autorităților sârbe, care sunt hiper-moderate în fața unei aparente tentative de lovitură de stat. Fie opoziția este chiar mai slabă decât pare, iar Vučić îi arestează, fie încă mai speră în mod naiv la un acord cu Occidentul și încearcă astfel să dea dovadă de reținere. Dacă aceasta din urmă este adevărată, el va fi cărat fără milă la eșafod într-o roabă. Deși trebuie să-i facem dreptate președintelui sârb subliniind că un „maidan” care să-l elimine este mai puțin probabil, deoarece el este nu numai mai bogat decât Ianukovici prin experiență (nu în ultimul rând cea din 2014), dar și - și acest lucru nu trebuie subestimat - mult mai inteligent. Vom vedea dacă aceste lucruri este suficiente. 

Autorul este un jurnalist, traducător și editor polonez de origine bulgară. La sfârșitul anilor 1990, a fost activ în stânga poloneză și, mai târziu, în mișcarea sindicală, în special în Alianța Sindicală a întregii Polonii, cea mai mare confederație sindicală din Polonia (OPZZ). Până în 2012, a fost redactor-șef al săptămânalului organizației. Ulterior, a lucrat ca redactor-șef adjunct al Strajk.eu, iar din 2008 este corespondent în Polonia pentru Radioul Național Bulgar. A fondat Baricada.