Socialismul cu caracteristici românești

Mică dare de seamă de la un eveniment recent

Prietenul Youri Smouter îmi tot spunea că trebuie să acceptăm ideea de socialism cu specific chinez/românesc... paraguayan, aș adăuga.

Azi, 25 martie 2023, am fost la un eveniment socialist. Prezentarea Alianței Socialiste, o alianță politică dintre Partidul Socialist Român și Partidul Social Democrat Muncitoresc.

A început frumos. Cântece patriotice, apoi cântece populare în care Dumnezeu era rugat să ne dea pace și dreptate.

Pe urmă s-a cântat Trei Culori cu sala în picioare.

Am dat mici înregistrări cuiva. Mi-a zis: mașina timpului există!

Da, așa e socialismul la noi. Cu prelungiri ale naționalismelor și tradiționalismelor ceaușiste, cu muzică populară, cu elogiul patriei. Fix ca înainte de 89. Dacă cineva ar fi stat ascuns si separat de lume vreme de 34 de ani și ar fi ieșit azi prima oară din ascunziș nu ar fi avut niciun motiv să creadă că s-a petrecut vreo schimbare în țara noastră. Cel puțin nu din primele minute ale evenimentului.

Apoi s-au rostit discursurile. Aici treaba e că erau foarte multe puncte cât se poate de corecte. Dureros de corecte. Privatizările frauduloase, deposedarea țării de atâtea bunuri care s-au construit prin munca noastră, a tuturor, înstrăinarea de imobile, terenuri, retrocedări abuzive. Da. Marele jaf postcomunist, cum ar spune Emanuel Copilaș, autorul unei cărti cu exact acest nume. Precarizarea muncitorilor, sărăcia, averi fabuloase dobândite în mod miraculos. Foarte trist si adevărat.

Dar apoi, în plan economic se avansau soluții ciudate: "economie de piață socialistă în care întreprinderile în proprietate de stat concurează în condiții de egalitate cu întreprinderile private." Nu mi-e clar deloc cum poate fi depășit capitalismul dacă, așa cum spune Albena Azmanova, nu tăiem răul de la rădăcină și nu rezolvăm problema centrală: producția competitivă de profit. Lecturi la zi din critici ai capitalismului n-ar strica. Nu trebuie aplaudați, desigur, dar dezbaterile cu privire la capitalismul precarității (Albena Azmanova) sau la cel au austerității (Clara Mattei) oferă deschideri teoretice necesare dacă dorim să avansăm soluții economice viabile. La fel de indicată si provocatoarea lucrare "People's Republic of Walmart" (Leigh Philips si Michal Rozworski) în care vedem că economia centralizată funcționează bine mersi. Doar că funcționează în corporații pentru beneficiul acționarilor. Or, dacă funcționează așa de bine pentru cei puțini înseamnă că poate funcționa și pentru cei mulți, problema nefiind, așadar, centralizarea.

Asta ca să găsim soluții viabile pentru dureroasele probleme indicate foarte corect de liderii PSR si PSDM. Altfel da, putem să ne angajăm în parastase politice și să facem chiar câte-o colivă. Dar capitalismul de azi e un animal nou care nu poate fi ucis cu mijloacele politice de ieri.

Interesant este și curajul acestor formațiuni de a se opune războiului și obedienței României față de structurile de putere externe. Unii vorbitori mizau pe curaj și reformă a UE, alții clamau că Roexitul e singura soluție de redobândire a suveranității. Iarăși, chiar de apreciat îndrăzneala contestatară, dar într-o lume atât de interconectată economic e greu de obținut, ca țară mică, suveranitatea deplină. Să nu uităm că în epoca de aur noi eram parte a unei alianțe destul de serioase, nu eram chiar singuri pe câmpie în frunte cu destoinicul cârmaci. Locul și rolul României în noile ei alianțe a apărut în discursul contestatar, dar reformator pe baze socialiste rostit de inimosul Gheorghiță Zbăganu.

De remarcat prezența unor tineri entuziaști care au rupt total ritmul  și au adus discuția mai aproape de era noastră. Foarte articulat discursul lui David A. Marin, un tânăr de doar 23 de ani, care a pus în opoziție utopiile SF ale unui socialist polonez din anii 50 cu utopiile capitaliste apocaliptice ale momentului.

Socialismul cu caracteristici românești e foarte interesant ca fenomen. Să-i urăm proaspăt formatei alianțe bun venit și cât mai multă capacitate de adaptare la provocările momentului.

Maria Cernat este absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării (FJSC) (2001) și a Facultății de Filosofie din cadrul Universității din București (2004). În anul 2002 a absolvit studiile masterale în cadrul FJSC. Din anul 2008 este doctor în filosofie. În present este cadru didactic la Universitatea Titu Maiorescu, departamentul de Comunicare, Limbi Străine și Relații Publice și cadru didactic asociat la SNSPA, Facultatea de Comunicare și Relații Publice. Din anul 2011 este autoare de articole publicate pe site-uri de dezbateri politice (CriticAtac.ro, Cealaltă Agendă, România Curată, Gazeta de Artă Politică, etc.).