„Soluția la problemele fiecăruia se află în soluționarea problemelor celor mulți”
Interviu cu Roberto Morea realizat pentru Baricada de Maria Cernat
Așa cum am arătat într-un articol recent, Maria Cernat a avut ocazia să participe ca invitată a Transform!Europe la Forumul Social European. Acesta este o mișcare de alter-globalizare. Cu alte cuvinte, mii de activiști din întreaga lume se adună pentru a da glas ideii că globalizarea trebuie realizată pe alte baze decât consensul de la Washington (privatizare, austeritate, stat minimal, dereglementare). Alter-globalizarea presupune o mișcare de cooperare internațională bazată pe echitate, solidaritate și schimb reciproc în care mari cuceriri ale progresismului ca retribuțiile salariale corecte, protecția salariaților prin cod al muncii, dreptul la protest și grevă și alte asemenea importante vehicule de democrație economică să stea la baza noului „sat global”.
A refuza globalizarea de pe poziții naționaliste e ca și cum ai spune că nu dorești să fii agresat de forțe externe, ci de forțe interne. E ca și cum ai spune că problema nu e că ești exploatat de vecin. Principalul e ca vecinul să nu fie din altă țară. Exloatarea poate să rămână acolo!
Este marea păcăleală a mișcărilor anti-globalizare actuale menite să mute atenția de la agresorii locali, la agresorii globali, în speranța că sistemul de producție bazat pe urmărirea profitului care îi produce și pe unii și pe alții o să scape viu și nevătămat de furia populară.
Considerăm că este vital să aducem în atenția cititorilor noștri discuții critice ale mișcării de globalizare, alternative la modelul actual care să nu cadă în capcana patriotisme absurde care schimbă doar setul de agresori, nu și sistemul care îi face posibili.
E vital să înțelegem că există oameni care militează pentru o altfel de globalizare, pentru o altfel de Europă. Unul dintre aceștia este Roberto Morea. Roberto Morea este membru al Transform!italia și membru al Consiliului de Administrație al Transform! Europe. Este un activist italian cu vechime în domeniul bunurilor comune. Între 2007 și 2008 a fost consilier pentru servicii sociale municipalitatea din Roma. În 2014, s-a numărat printre promotorii mișcării europene L'Altra Europa con Tsipras. În 2002 a participat la legendara ediție a Forumului Social European care a reușit să adune un milion de militanți pentru pace. Maria Cernat l-a invitat să prezinte publicului Baricadei informații legate de Formul Social European și de evoluția sa personală în cadrul diverselor mișcări progresite.
Roberto, erai foarte tânăr când a avut loc primul Forum Social European la Florența. Te rog să ne spui mai multe despre această experiență: ce te-a determinat să devii parte din mișcare?
Da, este adevărat, eram cu toții mai tineri și cu mult mai plini de speranță și entuziasm, era începutul noului mileniu și cu câțiva ani mai devreme începuse o mare mișcare de mobilizare globală, se deschidea o cale a democrației participative odată cu marele mobilizare în jurul forumurilor sociale, care a însoțit victoriile electorale ale guvernelor progresiste din America de Sud și America Centrală.
În Europa, rezistența la expansiunea TINA (nu există alternativă) era în creștere și, de asemenea, în Italia, asistam la o creștere a mișcărilor care promovau critica față de globalizarea economică, văzând bine riscurile sociale și de mediu pe care îmbrățișarea ei necritică le-ar produce.
În calitate de militant comunist, am văzut în căderea Zidului Berlinului sfârșitul unui proiect politic care nu fusese capabil să-și țină promisiunile de eliberare și emancipare cu care se născuse.
Sfârșitul ideologiilor a însemnat, de fapt, sfârșitul rolului lucrătorilor în alegerea politicilor economice și sociale și, în același timp, diminuarea pregogrativelor statale și privatizarea unei mari părți a bunurilor și serviciilor construite cu contribuția cheltuielilor publice.
Dar, în același timp, am fost convins că este nevoie de o refondare a gândirii critice și de o alternativă la modelul capitalist.
Faptul că ne-am aflat la Florența după marile mobilizări împotriva G8 de la Genova din anul precedent, unde alegerea celor puternici a fost de a se impune violent, de a stârni violențe și de a reprima cu forța vocile a zeci de mii de oameni, a avut o semnificație enormă. Riscul de a ne diviza și de a slăbi protestul împotriva strategiei războiului permanent era evident, dar în acele zile eram atât de mulți, încât într-o săptămână am organizat sute de inițiative și zeci de adunări și toate cu 5 sau 6 mii de participanți, iar la manifestația finală de duminică au participat peste un milion de oameni. A fost într-adevăr o emoție extraordinară.
Care a fost organizația la care ați participat și de ce?
Ideea că, odată cu rolul tot mai mare al Uniunii Europene, trebuia să ne organizăm la nivel continental ni s-a părut evidentă.
Chiar în acele zile s-a născut ideea creării unui spațiu politic de stânga în Europa, care să reunească forțele politice din diferitele state naționale. Din acest motiv, a fost creată o fundație politică care să reunească diferitele forțe politice și să creeze condițiile pentru o discuție între diferitele culturi cu diverse tipuri de sensibilități politice și geografice. De aceea, angajamentul meu s-a îndreptat imediat spre participarea la acest obiectiv prin înființarea Transform! Italia (un punct de referință cultural al refundamentării activismului comunist) ca parte din Transform! Europa, care a devenit apoi fundația Partidului Stângii Europene, care, la rândul său, ca urmare a contribuției noastre, avea să fie fondat câțiva ani mai târziu.
Și chiar dacă nu am fost întotdeauna capabili să ne ridicăm la înălțimea provocării, cred că aceasta rămâne una dintre cele mai mari sarcini pe care le avem.
Care credeți că a fost ingredientul cheie pentru succesul uriaș pe care l-a avut primul forum?
Cel mai mare impuls a fost acela de a găsi unitatea diferitelor mișcări și mobilizări, mă gândesc la rolul sindicatelor, al mișcării agricultorilor, al feministelor, la rolul criticii dezvoltării și al bunurilor comune, al mișcărilor de mediu și al mișcării pentru pace și împotriva cheltuielilor militare. Pe scurt, a existat o convergență a celor mulți care au știut să construiască o mobilizare în care niciun element de critică a modelului neoliberal nu a fost mai presus de celelalte, toți au fost purtători egali ai unei propuneri alternative și s-au simțit ca acasă, împărtășind direcția marșului de protest și a drumului de urmat.
Care este organizația în care sunteți implicat în prezent. Vă rugăm să ne spuneți mai multe despre ceea ce v-a inspirat să vă apropiați de această organizație.
Sunt încă implicat în Transform! Europa și, prin această organizație, încerc să sensibilizez opinia publică cu privire la necesitatea de a ne uni. Pentru a uni numeroasele dispute individuale, mobilizările forțelor organizate, care adesea împărtășesc aceeași analiză, dar nu sunt capabile să meargă împreună pentru a reprezenta un punct de referință pentru cetățenii europeni. De prea multe ori nu vedem că soluția la problemele fiecăruia se află în soluționarea problemelor celor mulți. De aceea, consider că naționalismul, în definiția competiției între țări, este cea mai mare înșelăciune căreia îi suntem victime.
Spuneți-ne mai multe despre proiectul dumneavoastră, proiectul Media Alliance.
Proiectul Alianța Media pornește de la convingerea că, de prea multe ori, opinia publică este supusă unui bombardament mediatic guvernat de puterile economice și financiare care o împiedică să dea glas conflictelor reale, ascunzând problemele reale ale oamenilor și creând agende politice care nu corespund deloc intereselor reale ale cetățenilor, adesea împotriva intereselor lucrătorilor și a protecției mediului. Așa cum am mai spus, avem nevoie de un instrument care să facă să se audă mai tare vocea protestului, a conflictului, a propunerilor alternative, iar acest lucru se poate face doar prin unirea vocilor mari și mici pe care le avem. Sunt sigur că nu toată lumea din Europa este de acord cu decizia de a lua bani de la școli, spitale, transport public pentru a-i cheltui pe arme și cheltuieli militare. Ei bine, eu cred că această poziție nu este prezentă în spațiul public nici cu amploarea nici cu importanța pe care le merită în mod real. De aceea ne-am gândit să ne asigurăm că ziarele, mass-media, formele de comunicare existente în acest spațiu politic mare al stângii din Europa, pot intra în contact și se pot consolida reciproc prin schimburi de articole și puncte de vedere. Să întărim vocea unuia pentru a da mai multă voce tuturor celor care încă mai cred că este necesar să imaginăm și să construim, așa cum am spus la primul forum social european, o Altă Europă posibilă.
Maria Cernat este absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării (FJSC) (2001) și a Facultății de Filosofie din cadrul Universității din București (2004). În anul 2002 a absolvit studiile masterale în cadrul FJSC. Din anul 2008 este doctor în filosofie. În present este cadru didactic la Universitatea Titu Maiorescu, departamentul de Comunicare, Limbi Străine și Relații Publice și cadru didactic asociat la SNSPA, Facultatea de Comunicare și Relații Publice. Din anul 2011 este autoare de articole publicate pe site-uri de dezbateri politice (CriticAtac.ro, Cealaltă Agendă, România Curată, Gazeta de Artă Politică, etc.).