Un protest timid, dar atât de important

Interviu cu o participantă la protestul de susținere a cauzei Palestinei la Universitatea din București

Mi-am început ziua examinând modul în care Facebook mă anunța faptul că un comentariu în care denunțam „defetismul militarist”, ideea că nu putem progresa decât prin bătaie organizată, adică război, a fost șters. Din momentul în care am început să amplific mesaje pacifiste un val de reclamații, jigniri, amenințări și cenzură s-a ridicat falnic la orizont. Aveam chiar o postare simpatică în care spuneam că ar fi minunat să vedem efeminații de care se tem conservatorii pe câmpul de luptă. Să-i vedem aruncând armele și schimbând impresii despre nuanța ojei și a rujului. A fost ștearsă. Am întrebat dacă cei care promovează războiul sunt deștepți și am primit suspendare de treizeci de zile. Fanatismul militarist întrece orice limite. Firește, acum, că Ucraina nu e chiar minunata câștigătoare pe care o anunțau frenetic chiar colegi de-ai mei activiști de la care m-aș fi așteptat la mai mult calm, s-a lăsat o tăcere nerușinată. Dacă era măcar o urmă de jenă, măcar un fir de remușcare în special în cazul oamenilor care se consideră progresiști și care țipau la mine să îmi iau kalalnikovul să omor dușmanii ruși, tot era ceva.

Avem însă din 7 octombrie 2023 cel mai bine documentat masacru din istoria tuturor timpurilor. Peste 35.000 de palestinieni în mare majoritate femei și copii au fost uciși începând cu 7 octombrie. Instagramul și Tik Tok-ul au făcut posibilă trăirea  aproape în direct a uneia dintre cele mai mari orori din istoria tuturor timpurilor. Formatul acestor platforme media, percutant bazat pe materiale video scurte, chiar a scos oamenii din inerție și i-a mobilizat. Se spune adesea că e o mobilizare pe criterii emoționale, că e doar pe aceste criterii, că nu-i destul de doct și documentat. Acum, serios, când s-a născut un protest fără implicare emoțională? 

 Am scris deja despre feminism și locul lui în actualul context și, firește, am primit urgent alte etichete. Însă, totuși, pare că mișcarea pacifistă se înfiripă timid și în România. La Universitatea din București câteva corturi s-au ridicat împotriva colaborării instituței de învălâmânt cu Israelul. Pare ireal. Eu nu credeam că o să mai văd în România vreun protest „cu dinți”. Că proteste despre minorități cu ambasatori și șefi de corporații încolonați sub steaguri frumos colorate s-au mai văzut. Dar ce te faci cu protestul care țintește, de data asta, chiar instutuții extrem de puternice pe care mulți dintre intelectualii noștri le susțin cu patos și dăruire? Va fi foarte interesant. Firește, ca orice profesor, vrei ca protestatarii să știe mai mult, să fie tobă de carte, să cunoască toate firele poveștii. Dar mai trebuie uneori să taci și să observi cu mintea deschisă curajul de a protesta pentru oameni aflați la mii de kilometri distanță cu care ei, ca progresiști ce se află, n-au întotdeauna cele mai convergente valori. 

Recunosc că inițial m-am temut să merg. Ei se temeau să le fac poze. E un început foarte timid al protestelor cu adevărat periculoase. Dar cineva s-a încumetat totuși să vorbească și să transmită ceva. S-a consultat cu colegii de protest și a împărtășit câteva puncte de vedere cu mine și implicit cu publicul. E temerar ce fac acești oameni în special într-o cultură individualistă, materialistă și pasivă.

Te rog să ne spui câți ai ai și de ce ai venit la acest protest.

Am douăzeci de ani împliniți, urmează să fac douăzeci și am venit la acest protest pentru că mi se pare o cauză extrem de importantă. Cred că trebuie să ne arătăm susținerea pentru Palestina, să susținem poporul palestinian și că suntem într-o totală opoziție față de statul Israel, cu ce face, cu crimele de război și, pe lângă asta, vrem ca facultatea noastră să nu aibă nicio legătură cu Israelul, nu vrem să aibă vreo legătură cu un stat de apartheid care comite crime împotriva umanității și nu dorim nicio legătură cu ei.

Și tu cum ai aflat despre acest conflict?

Am aflat de genocidul care se întâmplă acum, am aflat foarte devreme. Chiar începând cu 7 octombrie. La început mi-am zis că e doar un conflict ca oricare altul, dar după lucrurile au început să escaladeze extrem de mult și s-a transformat într-un genocid efectiv, iar atunci am început să mă uit mult mai atent.

Și pe ce canale te uiți cel mai mult?

Mă uit direct la presa lor, mi se pare cel mai important să nu ne uităm la canale care susțin Israelul pentru că toată lumea știe că istoria e scrisă de învingători, cu toate că ei acum nu sunt învingători. 

Urmărești conturi de Instagram, Tik Tok?

Da, pe Instagram urmăresc conturile celor care fac parte din presa palestiniană, celor care au veste albastre și celor care filmează absolut tot ce se întâmplă acolo. Mi se pare cel mai ok mod de a vedea exact ce se întâmplă în acele locuri și de acolo mă informez, mi se pare cea mai sigură sursă. 

Și, până acum, ai mai fost activă politic, te-ai mai dus la proteste, la partide?

Am mai fost la proteste. Am fost la proteste pentru drepturile femeilor în România pentru drepturile comunității LGBT în România, am mai fost .. însă această cauză mi se pare mai importantă la acest moment pentru mine personal.

Care a fost momentul în care te-ai decis, care a fost pentru tine punctul culminant?

A venit ușor, ușor acel moment. Am venit să văd inițial ce se întâmplă. Am văzut că sunt niște oameni foarte drăguți, foarte pașnici și în următoarea zi le-am adus ceva de mâncare, le-am gătit eu ceva de mâncare și în acea zi am hotărât să rămân peste noapte. Din păcate astăzi va trebui să plec, dar o să mă întorc dacă o să mai fie acest protest și luni sau duminică seara mă voi întoarce. 

Care a fost reacția conducerii universității?

Reacția lor nu a fost tocmai primitoare. E normal, pentru că este un protest, dar, în același timp, ne așteptam să nu aibă o atitudine atât de impunătoare și intimidantă, elitistă chiar. Când ne-am întâlnit cu rectorul folosea un limbaj foarte formal doar ca să ne intimideze și avea o atitudine foarte … cumva să ne provoace jenă și frică… o atitudine impunătoare, elitistă.

Dar v-au interzis protestul?

Da, ne-au interzis anumite lucruri. Am fost informați ieri că după ora șase sau cinci, nu mai știu, studenții care nu fac parte din Universitatea din București nu au voie să intre în curte și după ora zece nu mai intră nimeni. 

Și cei care sunt deja aici trebuie să plece sau pot rămâne?

Trebuie să facem parte din unviersitate ca să rămânem, Persoanele care vor să participe, dar nu fac parte din universitate, nu au voie, practic.

Dar spuneai ceva legat de faptul că v-au chemat  la discuții?

Da, astăzi o să purtăm o discuție cu rectoratul. Nu știu cum va merge. Noi suntem pregătiți pentru orice. În principiu vrem să decurgă într-un mod cât mai pașnic, cât mai diplomatic. Să fie o discuție în care ăs înțelegem ambele părți și să ajungem la un acord.

Și la ce vă așteptați? Care sunt principalele revendicări și ce ar trebui să se întâmple la modul ideal?

La modul ideal ar trebui ca Universitatea din București să ofere un exemplu celorlalte instituții din România și să oprească orice legătură cu statul de apartheid Israel

Dar ce înseamnă asta? Să nu-i primească la conferințe, ce să facă la modul concret?

Să oprească orice fel de legătură cu studenții care vin aici să facă sport, cu studenții care vin prin programul Erasmus, să oprească orice legătură până când Israelul oprește acest atac complet genocidar asupra palestinienilor. Până atunci nu vrem nicio legătură cu acel stat. 

Și ce le spuneți celor care ar argumenta că studenții ce vină au, de ce să nu vină?

Pentru că ei sunt practic, prin simpul fapt că totate universitățile din Israel îi pregătesc miliar și nu vrem să facem mașini de omorât oameni pentru că este complet nedrept și nu vrem să avem de-a face cu universitățile din Israel care pregătesc tinerii să devină mașini de luptă.

Și celor care ți-ar spune că acolo e un conflict mai vechi că poate că voi nu știți suficiente lucruri și asta v-ar face să îi susțineți pe cei din Hamas, ce le-ai spune?

Hamas este o organizație teroristă. Hamas nu reprezintă poporul palestinian. Poporul palestinian este complet inocent în acest conflict. Nu este deloc ok să îi asociem cu cei din Hamas pentru că asta cumva îi dezumanizează pe oamenii care trăiesc în Palestina și nu este cinstit să îi dezumanizăm, pentru că sunt oameni ca și noi. Sunt niște oameni cu vise, cu dorințe, oameni care au ceva de spus și care au ceva de făcut cu viața lor, exact ca și noi și nu este ok să îi asociem cu niște oameni care fac crime și care răpesc oameni, care omoară oameni. Nu vrem să îi asociem cu ei, nu îi reprezintă.

Pe de altă parte, ei ți-ar spune că palestinienii i-au votat.

Cum și noi am votat oameni care după s-au dovedit mai puțin ok pentru țara noastră. 

Și celor care nu le recunosc celor din Hamas vina și spun că ce fac ei e o rezistență armată, ce le-ai spune? 

Le-aș spune să se gândească de două ori înainte să spună acest lucru pentru că într-adevăr pentru că e un tip de rezistență, dar nu e o rezistență legală, dar e o rezistență care face mai mult rău decât bine palestinienilor, nu e o rezistență cu care ar trebui să se asocieze. Deci, eu le-aș zice, personal, să se gândească mai bine înainte să spună aceste vorbe, că nu e o rezistență care să fie ok pentru oameni. 

Poate sunt lucruri pe care vrei să le spui și nu m-am gândit eu să îți pun întrebările potrivite? Ce ai spune colegilor voștri?

Cred că trebuie foarte mare grijă cu acești termeni grei pe care îi folosesc unii dintre ei pentru oamenii care susțin palestinienii. Nu suntem antisemiți, doamne ferește, nu am fost niciodată. Suntem doar pro Palestina. 

Este președintă a Institutului de Cercetări Media și Drepturile Omului, conferențiar la Științele Educației, Comunicare și Relații Internaționale, Universitatea Titu Maiorescu și la Comunicare și Relații Publice, SNSPA.  Absolventă a Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării (promoția 2001, specializarea comunicare publică) și a Facultății de Filosofie din cadrul Universității din București (promoția 2004). În anul 2002 a absolvit studiile masterale în cadrul Facultății de Jurnalism și Științele Comunicării. Din anul 2008 este doctor în filosofie.