Manifest feminist
Corpul nostru nu e o marfă
Corpul nostru nu e o marfă. Nu ne mai mințiți că vom deveni puternice dacă ne închiriem vaginul pe bani. Terminați cu ipocrizia și minciuna! Nu vă place Tate? Nu mai urlați că ”sex work is work” pentru că a vinde accesul la orificiile tale, la ființa ta, nu e calea spre succes. Dacă ar fi, s-ar înghesui toți directorii de bănci s-o facă. Ei pot cel mult să experimenteze umilința într-un mediu controlat. Să se joace de-a supunerea. Dar nu vor fi niciodată cu adevărat supuși pe calea pe care ne-o vindeți drept eliberare.
Corpul nostru nu e o marfă. Încetați să vindeți accesul la identitatea noastră unor bărbați ale căror sentimente sunt mai importante decât siguranța noastră. Corpul nostru nu este un ambalaj, nu e o marfă pe care bărbații să o cumpere. Corpul nostru nu e costum de operetă numai bun de operat ca să satisfacă idealuri vândute de afaceriști.
Corpul nostru nu e o marfă. Uterul nostru nu e loc de experimente și de închiriat pentru cumpărători care vor să-și procure un copil. Nu suntem utere ambulante bune de vânzare pe piața sexuală. Nu suntem bucăți de carne bune de închiriat și aruncat.
Corpul nostru nu e o marfă. Nu suntem imagini bune de vândut, nu suntem material de masturbare. Încetați să ne numiți ”conservatoare” pentru că vă spunem ”nu!”.
Corpul nostru nu e o marfă. Nu vrem o lume fără sex. Vrem o lume fără sexul pe care ni-l vinde pornografia ca normă. Vrem o lume fără rețeta de eliberare sexuală neoliberală. Vrem o lume cu adevărat liberă de ceea ce ne e dat în această cultură a violului. Nu vrem o lume fără sex. Vrem o lume fără sexul vândut ca violență împotriva femeilor.
Corpul nostru nu e o marfă. Nu vrem ca lupta pentru avort să fie biletul de învoire pentru abuz. Dacă vrem sănătate reproductivă n-o vrem ca să scăpăm bărbații de responsabilități. Dacă vrem dreptul la avort nu este ca să ne transformăm în păpuși gonflabile. Contracepția nu e bilet de învoire pentru a fi tratate ca obiecte sexuale. Contracepția e dreptul de a spune „nu!” unei sarcini nedorite, nu de a spune „da!” oricărui bărbat excitat.
Corpul nostru nu e o marfă. Încetați să mințiți când vă numiți „feministe” și le vindeți pe surorile voastre peștilor, clienților și pornografilor. Încetați să reduceți oprimarea sistemică la chestiuni de alegere individuală. Dacă ați văzut sclavi fericiți nu înseamnă că acceptați slavia, ipocriților!
Corpul nostru nu e o marfă. A fi plătită nu înseamnă a consimți. Încetați să folosiți consimțământul ca o umbrelă pentru abuz sistemic. A avea bani nu înseamnă succes. Încetați să glorificați exoloatarea sexuală pornind de la banii pe care-i câștigă privilegiatele. Încetați să vă numiți „de stânga” câtă vreme glorificați bogătașele care și-au vândut corpul cu succes. Vorbiți cu săracii și dezavantajații - iată o idee excelentă pentru „stânga” îndrăgostită de capital.
Haideți să spunem NU! Exploatării, industriei sexuale și în speciale trădătoarelor care ne vând aceste forme de oprimare drept eliberare. Eliberarea va veni doar când vom învăța să spunem NU!
După umila mea părere de bărbat, păcăleala cea mai mare oferită femeilor a fost atunci când au fost convinse să intre în câmpul muncii. Pe lângă faptul că, practic, dublarea forței de muncă a dus la prăbușirea salariilor pentru toată lumea (inclusiv pentru femei), munca salariată nu a ajutat cu nimic la emanciparea femeii. Ce a ajuns femeia? Ca și bărbatul, o exploatată pe bani puțini. Emanciparea femeii, față de cine? Față de câte un bărbat care în unele cazuri, doar, nu era iubit, și era violent și opresiv. Și aruncarea femeilor în servitutea față de deținătorii de capital pe care deja o suferea de câteva secole bărbatul, căruia în regimul patriarhal i se rezervase rolul de „aducător de pâine”. Bun, uite că acum avem doi „aducători de pâine”, bărbatul și femeia - de fapt doi frustrați, în loc de unul :) Niciodată umanitatea nu a consumat mai multe antidepresive câte consumă acum, când toată lumea e „emancipată”! Pentru că nu avem doar bărbați încărcați cu frustrare și cu sentimente de ratare, avem și femei încărcate cu frustrare și cu sentimentul ratării (și nu la frustrarea sexuală mă refer, ci la frustrarea față de viață în general). În aceste condiții, să susții că o ocupație în mod evident mizerabilă, ordinară și opresivă precum prostituția e „muncă”, mi se pare de noaptea minții. Eu visez la o zi în care femeile să vrea iarăși să fie casnice, să aibă, de ce nu?... chiar și 3-4 copii agățați de fusta lor, și bărbații să se revolte MASIV ÎN STRADĂ, ca în '33 la Grivița, de ce?... fiindcă nu le ajunge salariul să-și țină acasă nevasta și să-și țină la școală copiii! Vom mai prinde asemenea vremuri? Nu cred. În regimul neoliberal orice corp, indiferent că e corp de bărbat sau corp de femeie, e util doar atâta timp cât reproduce fidel condițiile economice de exploatare. Ce este un copil? O tumoare canceroasă. O gură în plus de hrănit, care vine cu propriile pretenții. E o problemă! Și din momentul avansului tehnicilor genetice orice om, indiferent că e femeie sau bărbat, e „bun” numai când și DACĂ e sterp / steril. De ce? Deoarece copiii trebuie făcuți numai și numai atunci când e o nevoie economică riguroasă de noi brațe de muncă, conform principiilor managementului științific, nu atunci când i se năzare oricui!...