După umila mea părere de bărbat, păcăleala cea mai mare oferită femeilor a fost atunci când au fost convinse să intre în câmpul muncii. Pe lângă faptul că, practic, dublarea forței de muncă a dus la prăbușirea salariilor pentru toată lumea (inclusiv pentru femei), munca salariată nu a ajutat cu nimic la emanciparea femeii. Ce a ajuns femeia? Ca și bărbatul, o exploatată pe bani puțini. Emanciparea femeii, față de cine? Față de câte un bărbat care în unele cazuri, doar, nu era iubit, și era violent și opresiv. Și aruncarea femeilor în servitutea față de deținătorii de capital pe care deja o suferea de câteva secole bărbatul, căruia în regimul patriarhal i se rezervase rolul de „aducător de pâine”. Bun, uite că acum avem doi „aducători de pâine”, bărbatul și femeia - de fapt doi frustrați, în loc de unul :) Niciodată umanitatea nu a consumat mai multe antidepresive câte consumă acum, când toată lumea e „emancipată”! Pentru că nu avem doar bărbați încărcați cu frustrare și cu sentimente de ratare, avem și femei încărcate cu frustrare și cu sentimentul ratării (și nu la frustrarea sexuală mă refer, ci la frustrarea față de viață în general). În aceste condiții, să susții că o ocupație în mod evident mizerabilă, ordinară și opresivă precum prostituția e „muncă”, mi se pare de noaptea minții. Eu visez la o zi în care femeile să vrea iarăși să fie casnice, să aibă, de ce nu?... chiar și 3-4 copii agățați de fusta lor, și bărbații să se revolte MASIV ÎN STRADĂ, ca în '33 la Grivița, de ce?... fiindcă nu le ajunge salariul să-și țină acasă nevasta și să-și țină la școală copiii! Vom mai prinde asemenea vremuri? Nu cred. În regimul neoliberal orice corp, indiferent că e corp de bărbat sau corp de femeie, e util doar atâta timp cât reproduce fidel condițiile economice de exploatare. Ce este un copil? O tumoare canceroasă. O gură în plus de hrănit, care vine cu propriile pretenții. E o problemă! Și din momentul avansului tehnicilor genetice orice om, indiferent că e femeie sau bărbat, e „bun” numai când și DACĂ e sterp / steril. De ce? Deoarece copiii trebuie făcuți numai și numai atunci când e o nevoie economică riguroasă de noi brațe de muncă, conform principiilor managementului științific, nu atunci când i se năzare oricui!...
De acord cu ideea că împărțim porții egale de inegalitate. NU ne putem întoarce la porcăria în care femeia e femelă. Sorry! Dar putem spera să vă tragem pe voi pe bărbați după noi într-o revoluție care să însemne zi de lucru de patru ore, munca în regim cooperatist și economie centralizată. În fond, corporațiile sunt ultracentralizate ca model economic, doar că centralizarea funcționează doar pentru cei de la vârf.
Hai să-ți spun ceva. Recent m-am întrebat de ce femeile din clasa muncitoare au fost convinse să nu mai fie mame, sau să nască maxim un copil, în timp ce bogătanii au lejer 3-4 copii și își țin nevestele acasă. Uită-te cum se puiesc ăștia! Numai femeia muncitoare și cu soțul ei nu au dreptul să aibă mai mult de 1 copil (și ăla frustrat, nu în ultimul rând de... lipsa altor copii în anturaj!). În schimb prințul William... Țiriac... Elon Musk... Boris Johnson... Ursula von der Leyen... Bill Gates... etc. etc. etc. au și câte 7-8 copii! Cu alte cuvinte, toată vrăjeala cu salvarea planetei și cu „suntem prea mulți” e doar pentru noi, NU PENTRU EI. Ăștia dau o importanță enormă maternității și numai femeilor muncitoare le-au băgat în cap că a-și găsi fericirea în a fi mame înseamnă a fi... „femele”. Hm. Oare Catherine, viitoarea regină, nu e nefericită că e „femelă”? Chiar nu pare, a puit deja trei plozi și la fiecare apariție pare să radieze de fericire. Măi să fie... adică ei cu nevestele lor au dreptul de a se înmulți, dar eu cu nevasta mea, nu... noi suntem buni doar să le muncim non-stop și eventual să crăpăm fix la 64 de ani și 364 de zile, ca să nu apucăm pensie... Nu știu cât de realist e ce zici tu, cel puțin în următorii 100 de ani (economia centralizată, organizarea cooperatistă etc.) dar eu cred că tot o revoluție ar fi și dacă femeile și-ar băga picioarele în ea de muncă și ar face câte 5 copii, chiar și cu mai mulți bărbați, doar din plăcerea de a fi mame și de a fi antisistem. Să-i vedem pe ăștia ce vor face când se vor trezi iar cu câte 1000 de copii într-un cartier, copii cărora trebuie să le dai de mâncare, să le asiguri școală etc. O să-i împuște? O să-i bage-n lagăre? O să le dea amenzi mamelor și taților, asumându-și astfel pe față disprețul față de clasa muncitoare și gândirea cu rădăcini eugeniste?...
Perfect de acord că elitele reproduc niste modele traditionale în timp ce pe noi ne pun să ne spetim până crăpăm. Cot la cot Porții egale de rahat Dar intelege că duhul a ieșit din sticlă. Femeia nu se mai întoarce la cratiță. Dar poate ieșim împreună din mizerie sau ne prăbușim împreună. E vrăjeală cu femeia care fată fericită. Dacă nu ai stabilitate, bani și respect în societate e vax. Si mai e ceva: tatal de ce să muncească precum boul și să nu-și vadă copiii? Ce rahat e ăsta? E coșmar, prietene, nu e vis. Realist e să luptăm impreună pentru program de muncă redus, sindicat, organizare democratică. Ori ieșim impreună din rahat, ori ne ducem dracului!
După umila mea părere de bărbat, păcăleala cea mai mare oferită femeilor a fost atunci când au fost convinse să intre în câmpul muncii. Pe lângă faptul că, practic, dublarea forței de muncă a dus la prăbușirea salariilor pentru toată lumea (inclusiv pentru femei), munca salariată nu a ajutat cu nimic la emanciparea femeii. Ce a ajuns femeia? Ca și bărbatul, o exploatată pe bani puțini. Emanciparea femeii, față de cine? Față de câte un bărbat care în unele cazuri, doar, nu era iubit, și era violent și opresiv. Și aruncarea femeilor în servitutea față de deținătorii de capital pe care deja o suferea de câteva secole bărbatul, căruia în regimul patriarhal i se rezervase rolul de „aducător de pâine”. Bun, uite că acum avem doi „aducători de pâine”, bărbatul și femeia - de fapt doi frustrați, în loc de unul :) Niciodată umanitatea nu a consumat mai multe antidepresive câte consumă acum, când toată lumea e „emancipată”! Pentru că nu avem doar bărbați încărcați cu frustrare și cu sentimente de ratare, avem și femei încărcate cu frustrare și cu sentimentul ratării (și nu la frustrarea sexuală mă refer, ci la frustrarea față de viață în general). În aceste condiții, să susții că o ocupație în mod evident mizerabilă, ordinară și opresivă precum prostituția e „muncă”, mi se pare de noaptea minții. Eu visez la o zi în care femeile să vrea iarăși să fie casnice, să aibă, de ce nu?... chiar și 3-4 copii agățați de fusta lor, și bărbații să se revolte MASIV ÎN STRADĂ, ca în '33 la Grivița, de ce?... fiindcă nu le ajunge salariul să-și țină acasă nevasta și să-și țină la școală copiii! Vom mai prinde asemenea vremuri? Nu cred. În regimul neoliberal orice corp, indiferent că e corp de bărbat sau corp de femeie, e util doar atâta timp cât reproduce fidel condițiile economice de exploatare. Ce este un copil? O tumoare canceroasă. O gură în plus de hrănit, care vine cu propriile pretenții. E o problemă! Și din momentul avansului tehnicilor genetice orice om, indiferent că e femeie sau bărbat, e „bun” numai când și DACĂ e sterp / steril. De ce? Deoarece copiii trebuie făcuți numai și numai atunci când e o nevoie economică riguroasă de noi brațe de muncă, conform principiilor managementului științific, nu atunci când i se năzare oricui!...
De acord cu ideea că împărțim porții egale de inegalitate. NU ne putem întoarce la porcăria în care femeia e femelă. Sorry! Dar putem spera să vă tragem pe voi pe bărbați după noi într-o revoluție care să însemne zi de lucru de patru ore, munca în regim cooperatist și economie centralizată. În fond, corporațiile sunt ultracentralizate ca model economic, doar că centralizarea funcționează doar pentru cei de la vârf.
Hai să-ți spun ceva. Recent m-am întrebat de ce femeile din clasa muncitoare au fost convinse să nu mai fie mame, sau să nască maxim un copil, în timp ce bogătanii au lejer 3-4 copii și își țin nevestele acasă. Uită-te cum se puiesc ăștia! Numai femeia muncitoare și cu soțul ei nu au dreptul să aibă mai mult de 1 copil (și ăla frustrat, nu în ultimul rând de... lipsa altor copii în anturaj!). În schimb prințul William... Țiriac... Elon Musk... Boris Johnson... Ursula von der Leyen... Bill Gates... etc. etc. etc. au și câte 7-8 copii! Cu alte cuvinte, toată vrăjeala cu salvarea planetei și cu „suntem prea mulți” e doar pentru noi, NU PENTRU EI. Ăștia dau o importanță enormă maternității și numai femeilor muncitoare le-au băgat în cap că a-și găsi fericirea în a fi mame înseamnă a fi... „femele”. Hm. Oare Catherine, viitoarea regină, nu e nefericită că e „femelă”? Chiar nu pare, a puit deja trei plozi și la fiecare apariție pare să radieze de fericire. Măi să fie... adică ei cu nevestele lor au dreptul de a se înmulți, dar eu cu nevasta mea, nu... noi suntem buni doar să le muncim non-stop și eventual să crăpăm fix la 64 de ani și 364 de zile, ca să nu apucăm pensie... Nu știu cât de realist e ce zici tu, cel puțin în următorii 100 de ani (economia centralizată, organizarea cooperatistă etc.) dar eu cred că tot o revoluție ar fi și dacă femeile și-ar băga picioarele în ea de muncă și ar face câte 5 copii, chiar și cu mai mulți bărbați, doar din plăcerea de a fi mame și de a fi antisistem. Să-i vedem pe ăștia ce vor face când se vor trezi iar cu câte 1000 de copii într-un cartier, copii cărora trebuie să le dai de mâncare, să le asiguri școală etc. O să-i împuște? O să-i bage-n lagăre? O să le dea amenzi mamelor și taților, asumându-și astfel pe față disprețul față de clasa muncitoare și gândirea cu rădăcini eugeniste?...
Perfect de acord că elitele reproduc niste modele traditionale în timp ce pe noi ne pun să ne spetim până crăpăm. Cot la cot Porții egale de rahat Dar intelege că duhul a ieșit din sticlă. Femeia nu se mai întoarce la cratiță. Dar poate ieșim împreună din mizerie sau ne prăbușim împreună. E vrăjeală cu femeia care fată fericită. Dacă nu ai stabilitate, bani și respect în societate e vax. Si mai e ceva: tatal de ce să muncească precum boul și să nu-și vadă copiii? Ce rahat e ăsta? E coșmar, prietene, nu e vis. Realist e să luptăm impreună pentru program de muncă redus, sindicat, organizare democratică. Ori ieșim impreună din rahat, ori ne ducem dracului!
Da, așa e, și tatăl suferă dacă muncește ca boul toată ziua fără să-și vadă copiii.
E perfect adevărat ce zici.